Un potențial armistițiu între Rusia și Ucraina ar putea deschide calea pentru discuții sensibile asupra gazului rusesc în Europa

Europa face paşi importanţi pentru a elimina total importurile de gaze ruseşti până la sfârşitul anului 2027. Totuşi, un potenţial acord de pace între Rusia şi Ucraina ridică mari semne de întrebare privind viitorul energetic al continentului. Se discută inclusiv asupra posibilităţii controversate de a relua fluxurile de gaz rusesc prin conductele Nord Stream, care au fost afectate de sabotaj în 2022 şi de atunci se află într-o zonă de incertitudine tehnică şi juridică.

Înainte de invazia din 2022, Rusia asigura aproximativ 45% din consumul european de gaze. Estimările arată că va scădea la circa 13% până în 2025. Statele EU depun eforturi pentru diversificarea energetică şi investesc în GNL american, norvegian şi qatarez. Însă, o parte a Europei rămâne vulnerabilă, iar industria europeană încă suferă din cauza costurilor ridicate ale energiei.

Speculaţiile cu privire la un posibil armistiţiu alimentează ideea reluării importurilor de gaz rusesc, cu toate că discuţiile dintre Kiev şi Moscova avansează foarte lent, fără concesii teritoriale majore de nicio parte. Oficialii americani au avertizat că nu există garanţii pentru un acord paşnic, dar pieţele energetice deja analizează scenariile post-conflict.

Conductele Nord Stream 1 şi 2, printre primele active compromise de conflict, sunt acum un subiect de discuţie. Nord Stream 2 nu a fost niciodată aprobat pentru funcţionare, iar sabotajul a deteriorat serios conductele. Cu toate acestea, mulți experți sunt de părere că se pot repara. Sergey Vakulenko, specialist de la Carnegie Russia Eurasia Center, afirmă că este necesară înlocuirea câtorva mile de conductă, un proces costisitor – aproximativ un miliard de .dolari – dar realizabil. Una dintre conducte ar putea fi tehnic aproape operaţională, dar nu este întreţinută sau conservată cum trebuie în prezent.

Agenţia Daneză pentru Energie a aprobat în ianuarie lucrări pentru conservarea segmentului Nord Stream 2 din zona economică exclusivă a Danemarcei. Aceste lucrări sunt menite să prevină coroziunea şi deteriorarea suplimentară, dar nu au fost începute şi nici nu au fost depuse cereri pentru aprobări formale necesare înainte de punerea în funcţiune.

O decizie de a reintegra gazul rusesc ar avea un impact politic semnificativ. Ucraina ar vedea aceasta drept o recompensă pentru Rusia, iar Polonia a cerut explicit demontarea conductelor Nord Stream pentru a înlătura orice tentaţie de dependenţă energetică de Moscova. Totuşi, lucrurile sunt mai complexe, având în vedere că Ucraina în trecut a încasat taxe de tranzit pentru gazele ruseşti care tranzitau teritoriul său, iar expirarea acordului de tranzit la finalul anului 2024 a eliminat o sursă importantă de venit pentru Kiev.

Unele sectoare din Europa, în special în Germania, încă resimt costurile ridicate ale energiei. Preţurile la gaz pe piaţa TTF din Olanda s-au menţinut în 2025 la dublul valorilor pre-conflict, iar creşterea rapidă a consumului de energie generată de infrastructura AI pune presiune suplimentară pe sistemul energetic.

Analizele sugerează că, în cel mai optimist scenariu, Europa ar putea accepta doar volume restrânse de gaz, de aproximativ 27,5 milioane metri cubi — jumătate din capacitatea unei conducte Nord Stream — şi doar în condiţii politice radical diferite, cum ar fi o schimbare la vârful puterii în Rusia.

Legislația UE reprezintă cea mai mare barieră. În decembrie, Consiliul şi Parlamentul European au ajuns la un acord preliminar pentru eliminarea gazului rusesc: interzicerea GNL-ului din 2026 şi a gazului provenit prin conducte din 2027. Reglementările oferă excepţii pentru ţările puternic dependente, ca Ungaria şi Slovacia, dar doar în situații de urgență.

UE a subliniat că politica este un răspuns la „arma energetică” utilizată de Rusia înainte şi după invazie. Între timp, Rusia şi-a redirecţionat exporturile către Asia şi a întărit colaborarea cu China prin gazoductul Power of Siberia. Poziția Rusiei în negocieri este însă slabă: gazul neexportat devine o resursă blocată, dificil de vândut pe alte pieţe. În eventualitatea unor negocieri cu UE, Moscova ar putea fi constrânsă să accepte preţuri mai mici.

Tensiunile recente, inclusiv incidentele de încălcare a spaţiului aerian european, ridică întrebări privind stabilitatea pe termen lung, chiar şi în eventualitatea unui acord de pace. Deşi unele pieţe financiare ar părea să ia în calcul o detensionare, specialiştii avertizează că revenirea gazului rusesc în Europa e puţin probabilă. Noul val de terminale de export din SUA, scăderea recentă a preţurilor la gaze și strategia energică pe termen lung a Europei limitează şansele unei reveniri la vechea situaţie.

În aceste condiţii, redeschiderea Nord Stream şi reintegrarea gazului rusesc rămân scenarii ipotetice, dependente de pace, de o schimbare majoră în politica rusă şi de o reconsiderare strategică la nivelul UE.