Un ex-AMBASADOR oferă detalii despre insistența Kremlinului de a „rezolva” în TREI luni conflictul Transnistrean. „Conceptul a fost prezentat de Kozak în octombrie, în timpul crizei gazelor… Republica SEPARATISTĂ intră în colaps”

În câțiva ani, regimul de la Tiraspol va intra în colaps, iar din acest motiv Federația Rusă încearcă cu disperare să identifice o soluție pentru „rezolvarea” în favoarea sa a conflictului transnistrean, susține fostul Ambasador al R. Moldova la București, istoricul Mihai Gribincea.

Potrivit lui Gribincea, un fin cunoscător al problemei transnistrene, există mai multe motive pentru care Rusia e interesată de negocia un „statut special” pentru Transnistria.

„În ultimele zile, Rusia, prin agenții săi parașutați la Tiraspol în fruntea așa-numitei „rmn”, dar și prin gura unor oficiali de la Moscova încearcă să forțeze autoritățile de la Chișinău să reia discuțiile cu Tiraspolul în vederea elaborării unui statut special pentru raioanele din stânga Nistrului. Deși 30 de ani Moscova a torpilat reglementarea transnistreană și a depus eforturi considerabile pentru a consolida autoritățile pretinsei „rmn”, precum și a îndepărta cât mai mult posibil cele două maluri ale Nistrului, iată că acum Rusia încurajează „părțile” să se așeze la masa negocierilor pentru a discuta viitorul „statutul special” al Transnistriei. I-a dat indicații lui Krasnoselski să-i scrie scrisori președintei Maiei Sandu, face lobby la OSCE să convingă Moldova să se întâlnească în formatul de negocieri 5+2”, menționează diplomatul într-o postare pe Facebook.

Acesta a încercat să explice de ce se grăbește Moscova.

Citește și: Kozak, într-un gând cu separatistul Krasnoselski: Lobby la OSCE pentru rezolvarea „cât mai rapidă” a conflictului transnistrean

„Rusia a început să manifeste grabă în avansarea discuțiilor pe problematica transnistreană încă de la începutul lunii octombrie, în timpul așa-numitei crize a gazului. Deși oficialii moldoveni au negat public că Rusia ar fi condiționat semnarea noului contract de achiziție a gazului rusesc de careva chestiuni politice, surse sigure ne-au informat că, în timpul rundei din 7 octombrie, Dmitri Kozak ar fi prezentat delegației moldovenești un concept/viziune de reglementare a conflictului transnistrean care presupunea următoarele elemente principale:

- reglementarea conflictului în termen de trei luni, pretinsei „rmn” oferindu-i-se un „statut special”;

- R. Moldova să semneze cu Rusia un acord prin care ar oferi trupelor ruse dislocate în Transnistria statutul de „trupe garant” al statutului special agreat;

- R. Moldova să permită funcționarea aeroportului militar de la Tiraspol;

- Moldova să accepte participarea Rusiei în formatul UE - R. Moldova pentru a discuta modul în care implementarea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA) afectează relațiile R. Moldova - Rusia.

Citește și: INTERVIU // Deputatul Oazu Nantoi: „Sunt ferm convins că așa-sizul conflict transnistrean poate și trebuie rezolvat. Se cere voință politică și competență”

Oficialii moldoveni au luat notă de „conceptul” rusesc (care nu este altceva decât un nou Memorandum Kozak), dar nu s-au angajat în discuții, subliniind că obiectul discuțiilor lor la Moscova era semnarea noului contract privind gazele, nu dosarul transnistrean. Mai mult, la următoarele runde de negocieri fostul vicepremier pentru Reintegrare, Vlad Kulminski, a fost exclus din delegație. Aceasta „ignorare” a dlui Kulminski a și fost una din cauzele care l-au determinat să demisioneze din funcție din motive personale”, a punctat Mihai Gribincea.

Totodată, Moscova ar fi continuat presiunile pe linia OSCE.

„Pe lângă presiunile exercitate de Rusia în plan bilateral, Moscova a exercitat presiuni asupra Chișinăului să se așeze la masa de negocieri cu Tiraspolul și pe linia OSCE. Profitând de faptul că la sfârșit de an urma să aibă loc ministeriala OSCE de la Stockholm și că Suedia, ca orice țară ce deține președinția OSCE, dorea să înregistreze careva succese, Moscova a insistat prin intermediul șefului Misiunii OSCE în R. Moldova și prin reprezentantul președintelui în exercițiu al OSCE, Ambasadorul Thomas Mayr-Harting, să forțeze o întrunire în format 5+2 până la Ministeriala amintită. Demisia lui Kulminski, însă, a jucat în favoarea Chișinăului, care sub pretextul lipsei „negociatorului-șef” din partea R. Moldova a solicitat amânarea unei asemenea reuniuni. Aceasta a nemulțumit Moscova și OSCE, dar au trebuit să accepte situația.

Noi, din partea noastră, ne exprimăm speranța că partea moldovenească nu se va grăbi cu numirea unui nou negociator-șef, doar ca să facă pe plac lui Claus Neukirch, lui Kozak, precum și unor formatori de opinie de la Chișinău care-și exprimă indignarea (la ordinul Moscovei) că R. Moldova nu are încă în fruntea Biroului pentru Reintegrare un „nou Kulminski”. Decât un „nou Kulminski”, care se credea nu doar „negociator-șef”, dar și ministru de Externe, „negociator pe gaze” expert în toate problemele interne și externe ale R. Moldova, mai bine selecția noului viceprim-ministru responsabil pentru Reintegrare să mai dureze câteva luni. De ce nu ar fi numit în această funcție dl Anatol Țăranu, de exemplu. Dacă nu e acceptabil Țăranu, să fie numit „omul bun” Oazu Nantoi”, a propus Gribincea.

În același context, Mihai Gribincea s-a referit și la întrevederea lui Kozak cu Thomas Mayr-Harting, pentru a-i transmite că susține ideea lui Krasnoselski de a se întâlni cu președintele Maia Sandu, pentru ca să discute o „reglementare pașnică cuprinzătoare”.

„De ce se grăbește Moscova cu reglementarea transnistreană? În opinia noastră sunt cel puțin trei cauze:

1. Rusia dorește progrese în soluționarea conflictului transnistrean pentru a-l prezenta drept model și precedent de urmat în cazul Ucrainei. Se dorește un model de statut care ar fi negociat de către Chișinău și Tiraspol, nu unul pe care l-ar acorda Chișinăul raioanelor din stânga Nistrului, așa cum s-a procedat în cazul Găgăuziei. Dacă Moscova ar dori cu adevărat o reglementare echitabilă a chestiunii transnistrene ar îndemna Tiraspolul să accepte Legea Parlamentului R. Moldova Nr.173 „Cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic speciala localităților din stânga Nistrului (Transnistria)” din 22 iulie 2005. Dar nu, Moscova dorește o rezolvare a diferendului transnistrean „în stil rusesc” – adică să transnistrizeze întreaga Moldovă, care ar rămâne în sfera ei de influență și cu trupe ruse drept „garant al statutului” agreat de Moldova cu separatiștii.

2. La 17 decembrie, Rusia și-a expus pretențiile pe tema unor noi garanții din partea Statelor Unite și a NATO, căutând să obțină promisiuni care ar opri extinderea NATO spre est și ar bloca relațiile de ordin militar ale SUA cu republicile ex-sovietice, precum și care ar limita chiar cooperarea cu cele din fostul Pact de la Varșovia. Ce dorește Rusia de fapt, este ca SUA și NATO să-i recunoască teritoriul fostei URSS drept sfera sa de influență.

În contextul negocierilor Rusiei cu SUA și NATO privind garanțiile de securitate solicitate, ce urmează să se înceapă la Geneva la 12 ianuarie, evident că problema aflării ilegale a trupelor ruse de ocupație pe teritoriul Moldovei va apare pe agenda discuțiilor. Josep Borrell, șeful diplomației europene, într-o conversație cu elDiario.es., cu referire la bilateralitatea pe care Kremlinul o urmărește cu Casa Albă pentru a rezolva crizele europene aflate în așteptare, cum ar fi cea a Ucrainei, declara recent că „Nu poate exista o Ialta 2, poate doar, dacă ar fi cazul, un Helsinki 2”. Or, un „Helsinki 2” , care nu ar ține cont de principiul acordului țării-gazdă pentru trupele străine este greu de imaginat.

Să nu uităm că, în mare parte, revitalizarea Tratatului CFE a eșuat din cauza faptului că Rusia nu și-a retras trupele de ocupație de pe teritoriul Moldovei și nici nu a reușit să forțeze R. Moldova să le legalizeze statutul acestora. Credem, deci, că Rusia ar dori un progres real sau mimat pe dosarul transnistrean care ar putea fi invocat ca scuză a menținerii trupelor sale de ocupație pe teritoriul R. Moldova, să poată declara că chestiunea trupelor va fi rezolvată în plan bilateral.

3. Rusia realizează că lipsa de progres în reglementarea transnistreană a început să joace în detrimentul Transnistriei. Situația de conflict din Ucraina, intențiile Guvernului actual de a conecta R. Moldova la rețeaua de distribuție a energiei electrice a RO/UE, creșterea numărului cetățenilor moldoveni din stânga Nistrului care realizează starea de impas în care se află pretinsa „RMN”, vor conduce în timp de câțiva ani la colapsul republicii separatiste. Toate aceste, plus creșterea numărului simpatizanților unirii R. Moldova cu România, în conexiune cu aspectele menționate la punctele 1 și 2 fac Rusia să se grăbească în căutarea unei rezolvări a conflictului transnistrean.

Pentru a tempera graba celor care solicită numirea cât mai urgentă a unui nou viceprim-ministru pentru Reintegrare, cât și a convocării unei noi runde de negocieri în format 5+2, Chișinăul ar trebui să scoată de la sertar Legea Parlamentului R. Moldova Nr.173 „Cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stânga Nistrului (Transnistria)” din 22 iulie 2005. Legea este în vigoare și trebuie să fie implementată, place aceasta Moscovei și OSCE-ului sau nu”, a conchis Mihai Gribincea.