Turcia remodelează piața gazelor: reorientarea către SUA amenință furnizorii ruși și iranieni în Europa

Turcia ar putea să-și asigure mai mult de jumătate din necesarul de gaze până la finalul anului 2028, datorită creșterii producției interne și a importurilor din SUA. Aceasta schimbare ar putea să reducă semnificativ dependența de ultimele mari piețe europene de gaz pentru furnizorii ruși și iranieni.

Washingtonul a pus presiuni publice pe aliații săi, inclusiv pe Turcia, membră NATO, pentru a diminua legăturile energetice cu Moscova și Teheran. În timpul întâlnirii de la Casa Albă cu președintele turc Tayyip Erdogan, pe 25 septembrie, Donald Trump a susținut ideea că Ankara ar trebui să își reducă achizițiile de energie din Rusia.

Prin diversificarea sursei de aprovizionare, Turcia ar putea nu doar să-și consolideze securitatea energetică, dar și să-și transforme ambițiile de a deveni un hub regional de gaze. Ankara are intenția să reexporte gazul natural lichefiat importat și să comercializeze propria producție de gaze către Europa, in timp ce l-ar folosi pe cel rusesc sau iranian la nivel intern.

„Turcia a semnalat că va profita de abundența globală de GNL”, susține Sohbet Karbuz de la Organizația Mediteraneană pentru Energie și Climă, din Paris.

Rusia continua sa fie cel mai mare furnizor de gaze naturale al Turciei. Dar cota sa de piață a scăzut de la peste 60% acum două decenii la 37% în prima jumătate a anului 2025. Majoritatea țărilor europene au încetat importurile după invazia Moscovei în Ucraina în 2022.

CONTRACTELE RUSIEI PENTRU CONDUCTE SE APROPIE DE EXPIRARE

Contractele pe termen lung ale Rusiei cu Turcia, pentru furnizarea a 22 de miliarde de metri cubi prin conductele Blue Stream și TurkStream, sunt aproape de expirare. De asemenea, contractul cu Iranul, de 10 miliarde de metri cubi, expiră la mijlocul anului viitor, iar contractele cu Azerbaidjanul, în valoare totală de 9,5 miliarde metri cubi, rămân valabile până în 2030 și 2033.

Este probabil ca Turcia să prelungească unele dintre aceste contracte. Totuși, analiștii cred că ar putea solicita condiții mai flexibile și volume mai mici pentru un mai mare control asupra diversificării surselor sale de aprovizionare.

Între timp, Turcia își extinde rapid sursele alternative. Compania de stat TPAO își mărește producția din câmpurile locale de gaze, în timp ce companii de stat și private extind capacitățile terminalelor de import de GNL pentru a aduce gaze din SUA și Algeria.

Producția internă și importurile contractate de GNL ar trebui să depășească 26 miliarde de metri cubi anual până în 2028, în creștere față de 15 miliarde de metri cubi în prezent.

IMPORTURILE DE GNL DIN SUA SE VOR DUBLA

Aceasta ar acoperi peste jumătate din cererea de gaz a Turciei, reducând nevoia de importuri prin conducte la aproximativ 26 de miliarde de metri cubi, mult sub oferta de 41 de miliarde de metri cubi din Rusia, Iran și Azerbaidjan.

În susținerea acestei tranziții, Turcia a semnat o serie de acorduri pentru GNL cu furnizori americani, în valoare totală de 43 de miliarde de dolari, inclusiv un acord pe 20 de ani cu Mercuria, în septembrie.

Țara și-a construit o capacitate anuală de import de GNL de 58 miliarde de metri cubi, suficientă pentru a satisface cererea totală, conform bursei de energie din Turcia.

Cu toate acestea, gazul rusesc continuă să curgă la capacitate maximă, iar Kremlinul a afirmat că-și menține strâns cooperarea cu Ankara.

Analiștii consideră că, deoarece Turcia are nevoie de mai puțin gaz rusesc, BOTAS ar putea teoretic să oprească importurile din Moscova în doi-trei ani. „Însă nu va face acest lucru, deoarece gazul rusesc este competitiv ca preț și creează un surplus pe care BOTAS îl poate folosi pentru a exercita presiune asupra altor furnizori”, a declarat Aleksei Belogoriev de la Institutul pentru Energie și Finanțe din Moscova.

ROMÂNIA IMPORTĂ GAZ DIN TURCIA

Ministrul energiei din Turcia, Alparslan Bayraktar, a declarat într-un interviu televizat în octombrie că Turcia trebuie să se asigure de aprovizionarea cu gaz de la toți furnizorii disponibili, inclusiv Rusia, Iran și Azerbaidjan. Totuși, a subliniat că GNL-ul american oferă alternative mai ieftine.

Ministerul Energiei a refuzat să ofere comentarii cu privire la viitoarele acorduri de aprovizionare și prețuri. Monopolul rus de export al gazelor naturale prin conducte, Gazprom, nu a răspuns la solicitarea de comentarii.

Turcia ar putea consuma gazul rusesc și iranian pe plan intern, ar putea exporta propria producție sau reexporta GNL importat, după ce Europa va interzice importurile de energie din Rusia până în 2028, a spus Karbuz. BOTAS din Turcia a încheiat acorduri pentru a furniza Ungariei și României volume mai mici de gaz, în dorința sa de a deveni un centru regional de tranzacționare a gazelor.

Dincolo de gaz, Ankara păstrează legături strânse cu Moscova. Rosatom din Rusia construiește prima centrală nucleară din Turcia, iar Moscova rămâne principalul furnizor de țiței și motorină al țării.