Trump cântărește un atac militar amplu asupra Iranului pentru a forța o schimbare de regim, în timp ce aliații din Golf avertizează asupra riscului de război regional

Preşedintele SUA, Donald Trump, evaluează în prezent mai multe opţiuni împotriva Iranului, care includ atacuri ţintite asupra forţelor de securitate şi a unor lideri cheie, cu scopul de a da un nou avânt protestatarilor, susţin mai multe surse. Aceasta, chiar dacă o serie de responsabili israelieni şi arabi consideră că puterea aeriană, de una singură, nu poate răsturna conducerea clericală de la Teheran.

Două surse americane familiare cu discuţiile au declarat pentru agenţia Reuters că Trump doreşte să creeze condiţii pentru „schimbarea regimului”, după ce mişcarea de protest la nivel naţional de la începutul lunii a fost înăbuşită în sânge de autorităţi, soldându-se, potrivit acestor surse, cu mii de morţi. În acelaşi timp, se relatează că preşedintele american ia în considerare un nou atac major asupra Iranului, în contextul în care discuţiile preliminare dintre Washington şi Teheran privind limitarea programului nuclear şi a producţiei de rachete balistice nu au înregistrat progrese reale.

Potrivit Reuters, Donald Trump analizează opţiuni de a lovi comandanţii şi instituţiile considerate de Washington responsabile pentru violenţe, pentru a insufla protestatarilor încrederea că pot cuceri clădirile guvernamentale şi de securitate. Una dintre sursele americane a indicat că pe masa consilierilor lui Trump se află şi varianta unui atac mult mai amplu, conceput să aibă un efect de durată, vizând posibil rachetele balistice capabile să lovească aliaţii SUA din Orientul Mijlociu sau programele de îmbogăţire nucleară.

Cealaltă sursă americană a precizat, de asemenea pentru Reuters, că Trump nu a luat încă o decizie finală privind cursul acţiunii, nici măcar dacă va alege în cele din urmă calea militară. Se afirmă că preşedintele consideră însă că opţiunile sale militare s-au extins faţă de începutul lunii, odată cu sosirea în regiune a unui grup de atac al portavionului american Abraham Lincoln.

Venirea portavionului şi a navelor de război de sprijin în Orientul Mijlociu în această săptămână a lărgit capacitatea lui Trump de a recurge la o eventuală acţiune militară, după ce acesta a ameninţat în mai multe rânduri cu o intervenţie ca răspuns la represiunea sângeroasă din Iran.

CE ŞANSE AR AVEA O INTERVENŢIE ARMATĂ?

Patru oficiali arabi, trei diplomaţi occidentali şi o sursă occidentală de rang înalt, ale căror guverne au fost informate cu privire la aceste discuţii, au declarat că se tem de un efect invers: în loc să mobilizeze şi mai mulţi oameni în stradă, atacurile ar putea slăbi o mişcare de protest deja zguduită de cea mai sângeroasă represiune de după Revoluţia Islamică din 1979, notează Reuters.

Alex Vatanka, directorul Programului Iran al Institutului pentru Orientul Mijlociu, a subliniat că, în absenţa unor dezertări militare pe scară largă, protestele din Iran rămân „eroice, dar depăşite numeric”. Un înalt oficial iranian a declarat pentru Reuters că Iranul „se pregăteşte pentru o confruntare militară, utilizând în acelaşi timp canalele diplomatice”. Totuşi, susţine acesta, Washingtonul nu arată deschidere reală faţă de diplomaţie.

Trump a îndemnat Iranul miercuri să se aşeze la masa negocierilor şi să încheie un nou acord privind armele nucleare. El a avertizat că orice atac viitor al SUA ar fi mai sever decât campania de bombardamente din iunie anul trecut, când au fost lovite trei situri nucleare iraniene. Preşedintele a descris navele americane din regiune drept o „armadă” care se îndreaptă către Iran.

Teheranul, care susţine că programul său nuclear are un caracter exclusiv civil, afirmă că este pregătit pentru un dialog „bazat pe respect şi interese reciproce”, dar declară că se va apăra „ca niciodată” dacă va fi provocat, potrivit unei postări făcute de misiunea Iranului la Naţiunile Unite pe platforma X.

Ameninţările recente ale lui Trump au stârnit indignare la Teheran, unde autorităţile au promis un răspuns imediat la orice acţiune militară americană. Unul dintre principalii consilieri ai liderului suprem, ayatollahul Ali Khamenei, a ameninţat chiar cu un atac asupra Israelului în cazul unei lovituri militare împotriva Iranului.

Trump nu a explicat public în detaliu ce îşi doreşte să obţină printr-un eventual nou acord cu Iranul. Punctele de negociere avansate anterior de administraţia sa au inclus interzicerea îmbogăţirii independente a uraniului de către Iran, restricţii asupra programului de rachete balistice cu rază lungă de acţiune şi măsuri împotriva reţelei de grupări armate sprijinite de Teheran în Orientul Mijlociu.

MODELUL VENEZUELA?

Un înalt oficial israelian, cu acces direct la planurile coordonate între Israel şi Statele Unite, a declarat pentru Reuters că Israelul nu crede că atacurile aeriene pot răsturna de unele singure regimul Republicii Islamice, dacă acesta ar fi obiectivul Washingtonului. „Dacă vrei să răstorni regimul, trebuie să trimiţi trupe pe teren”, a spus el, adăugând că, chiar şi în ipoteza în care Statele Unite l-ar ucide pe liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, Iranul „ar avea un nou lider care să-l înlocuiască”.

În opinia sa, doar o combinaţie de presiune externă şi opoziţie internă organizată poate schimba cu adevărat traiectoria politică a Iranului. Oficialul israelian a mai remarcat că liderii de la Teheran sunt slăbiţi de tulburările sociale, dar rămân ferm la putere, în pofida crizei economice profunde care a declanşat protestele.

Mai multe rapoarte ale serviciilor secrete americane ajung la o concluzie asemănătoare: condiţiile care au generat protestele sunt încă prezente, ceea ce slăbeşte guvernul, însă nu au apărut fracturi majore în aparatul de putere, au declarat două persoane familiare cu aceste evaluări.

O sursă occidentală a apreciat că obiectivul lui Trump pare să fie mai curând provocarea unei schimbări de conducere, decât „răsturnarea regimului” ca atare, un rezultat comparabil cu ceea ce s-a întâmplat în Venezuela, unde presiunea SUA a dus la înlocuirea preşedintelui fără o transformare radicală a întregului sistem de guvernare.

Khamenei a recunoscut public existenţa a câteva mii de morţi în timpul protestelor. El a atribuit tulburările Statelor Unite, Israelului şi celor pe care i-a numit „răsculaţi”. Grupul pentru drepturile omului HRANA, cu sediul în SUA, estimează însă numărul morţilor la 5.937, dintre care 214 membri ai forţelor de securitate, în timp ce cifrele oficiale indică 3.117 persoane ucise.

KHAMENEI PĂSTREAZĂ CONTROLUL, DAR ESTE MAI PUŢIN VIZIBIL

Ajuns la 86 de ani, Ali Khamenei s-a retras treptat din gestionarea de zi cu zi a guvernării, şi-a redus apariţiile publice şi, potrivit unor oficiali regionali, s-ar fi mutat în buncăre, după ce atacurile israeliene de anul trecut au decimat o parte importantă a comandamentului militar iranian de rang înalt.

Conducerea zilnică a trecut astfel în mâinile unor figuri apropiate Corpului Gărzilor Revoluţionare Islamice (IRGC), inclusiv consilierul de top Ali Larijani, au declarat aceleaşi surse. IRGC domină reţeaua de securitate a Iranului şi controlează o mare parte din economie.

Cu toate acestea, Khamenei păstrează autoritatea finală asupra problemelor esenţiale: război, succesiune, strategie nucleară. Aceasta face ca schimbările politice de fond să fie extrem de dificile până când el va părăsi scena, spun analiştii şi oficialii citaţi.

La Washington şi Ierusalim, unii responsabili consideră că o eventuală tranziţie la vârful puterii în Iran ar putea debloca impasul nuclear şi, în timp, ar putea deschide calea unor relaţii mai cooperante cu Occidentul, potrivit a doi diplomaţi occidentali.

UN PAS RISCANT

În acelaşi timp, aceştia avertizează că nu există un succesor clar al lui Khamenei. În lipsa unei personalităţi incontestabile, oficiali şi diplomaţi arabi se tem că IRGC ar putea prelua direct controlul, ceea ce ar consolida un regim şi mai dur, ar adânci criza nucleară şi ar amplifica tensiunile regionale.

Orice succesor perceput ca fiind rodul presiunii externe ar fi respins de o parte a societăţii, iar acest lucru ar putea întări, nu slăbi IRGC, avertizează aceiaşi responsabili. În întregul spaţiu regional, de la Golf la Turcia, mulţi oficiali declară că preferă un Iran limitat şi controlat, nu un colaps haotic. Nu din simpatie faţă de regimul de la Teheran, ci din teama că o explozie internă într-o ţară cu circa 90 de milioane de locuitori, marcată de falii sectare şi etnice, ar putea exporta instabilitate mult dincolo de frontierele sale.

Un Iran fragmentat riscă să alunece într-un război civil, aşa cum s-a întâmplat în Irak după invazia americană din 2003, au avertizat doi diplomaţi occidentali. O astfel de evoluţie ar declanşa un val de refugiaţi, ar alimenta militantismul islamist şi ar perturba fluxurile de petrol prin Strâmtoarea Hormuz, un punct cheie al securităţii energetice globale.

Analistul Alex Vatanka avertizează că cel mai grav pericol ar fi transformarea Iranului într-o „Sirie în stadiu incipient”, cu provincii şi unităţi rivale luptând pentru teritorii şi resurse.

REPERCUSIUNI REGIONALE

Statele din Golf, aliate de lungă durată ale Statelor Unite şi gazde ale unor baze militare americane importante, se tem că vor deveni primele ţinte ale unei eventuale riposte iraniene. Aceasta ar putea include tiruri de rachete sau atacuri cu drone executate de rebelii houthi din Yemen, aliniaţi la Teheran.

Arabia Saudită, Qatar, Oman şi Egipt exercită presiuni asupra Washingtonului, pledând împotriva unui atac asupra Iranului. Prinţul moştenitor saudit Mohammed bin Salman i-a transmis preşedintelui iranian Masoud Pezeshkian că Riadul nu va permite folosirea spaţiului său aerian şi a teritoriului saudit pentru operaţiuni militare împotriva Teheranului.

„Statele Unite ar putea apăsa pe trăgaci, dar nu vor suporta consecinţele. Noi le vom suporta”, a afirmat una dintre sursele arabe. Mohannad Hajj-Ali, de la Carnegie Middle East Center, consideră că desfăşurările militare americane arată o schimbare în planificare: de la scenariul unui singur atac la perspectiva unei campanii militare mai susţinute, alimentată de convingerea la Washington şi Ierusalim că Iranul îşi poate reface rapid capacităţile balistice şi, în cele din urmă, poate transforma uraniul îmbogăţit într-o armă.

În opinia analistului Vatanka, cel mai plauzibil deznodământ nu ar veni dintr-o lovitură bruscă, ci dintr-o „eroziune lentă – dezertări ale elitei, paralizie economică, succesiune contestată – care va slăbi sistemul până când acesta se va prăbuşi”.

Între timp, SUA se pregătesc pentru o posibilă acţiune. Armata americană a mutat în regiune sisteme suplimentare de apărare aeriană, inclusiv baterii Patriot, pentru a proteja forţele americane de eventuale represalii iraniene, a declarat un oficial american citat de presa internaţională. Statele Unite intenţionează, de asemenea, să relocheze unul sau mai multe sisteme de apărare antirachetă THAAD în Orientul Mijlociu, potrivit mai multor surse.

În paralel, Forţele Aeriene americane urmează să desfăşoare un exerciţiu aerian de câteva zile în regiune, care le va permite piloţilor să arate „că pot dispersa, opera şi genera misiuni de luptă în condiţii dificile – în siguranţă, cu precizie şi alături de partenerii noştri”, după cum a declarat lt. gen. Derek France, comandantul AFCENT al Comandamentului Central al SUA şi şef al Componentei Aeriene a Forţelor Combinate.

Secretarul de stat Marco Rubio a afirmat miercuri în faţa congresmenilor americani că regimul iranian „este probabil mai slab ca niciodată”. El a adăugat însă că „nimeni nu ştie” cine ar putea prelua puterea în eventualitatea în care liderul suprem ar fi îndepărtat de la conducere.