Studiu canadian relevă legătura dintre poluarea aerului și riscul de autism la copii în Ontario

Un studiu recent efectuat de cercetătorii canadieni, publicat în revista JAMA Network Open, sugerează că expunerea femeilor însărcinate la anumiți compuși ai particulelor fine din aer, cum ar fi sulfați și amoniu, ar putea fi asociată cu un risc crescut de tulburare de spectru autist (TSA) la copii. Studiul a fost realizat pe un eșantion de peste 2,1 milioane de copii din provincia canadiană Ontario, dintre care 19.569 au fost ulterior diagnosticați cu TSA.

Cercetătorii și-au concentrat atenția asupra expunerii prenatale la particule fine în suspensie (PM2.5), particule cu diametrul mai mic de 2,5 micrometri, dar și asupra altor poluanți precum ozonul și dioxidul de azot. Scopul a fost să se investigheze legătura dintre aceste expuneri și riscul crescut de autism.

Pentru a evalua nivelul de expunere al femeilor însărcinate, cercetătorii au combinat date despre locul de reședință al mamei în perioada sarcinii cu informații oferite de sateliți, modele de transport chimic al aerului, date de utilizare a terenului și monitorizări la sol. Printre compușii analizați s-au numărat carbonul negru, praful mineral, amoniul, nitrații, materia organică și sulfații.

Rezultatele au arătat că masa totală de PM2.5 în timpul sarcinii a fost asociată cu un risc crescut de autism. Acest risc este accentuat de expunerea la sulfați între săptămânile 23–36 de gestație și la amoniu între săptămânile 21–34. După aceste perioade, legătura generală dintre PM2.5 și autism a dispărut. Acest lucru sugerează că anumite etape din dezvoltarea creierului fetal sunt deosebit de vulnerabile la efectele poluării în acele perioade ale sarcinii.

Expunerea la ozon în primul an de viață a fost, de asemenea, corelată cu un risc mai mare de diagnostic de autism. Modelele statistice au subliniat perioade sensibile, cum ar fi săptămânile 14–32 pentru PM2.5, 23–36 pentru sulfați, 21–34 pentru amoniu și 26–30 pentru ozon.

Componenta PM2.5 nu este uniform toxică, deoarece anumite elemente, precum carbonul negru, materia organică, praful și sarea marină, nu au prezentat asociații semnificative după ajustarea datelor. Analizele detaliate au indicat că efectele au fost mai pronunțate în mediul urban și mai mari în rândul băieților. La fete, doar sulfații au fost semnificativ asociați cu autism. De asemenea, acele zone cu venituri mai mici și o proporție mai mare de populație de imigranți au prezentat riscuri estimate mai mari.

Autorii concluzionează că expunerea prenatală la anumiți compuși ai particulelor fine, precum sulfații și amoniul, este asociată cu un risc crescut de autism, mai ales în trimestrul al doilea și al treilea. Totuși, aceștia subliniază că rezultatele indică o corelație, nu o relație de cauzalitate. Expunerea postnatală la ozon în primul an de viață pare să contribuie și ea la risc, evidențiind importanța factorilor de mediu timpurii pentru sănătatea creierului și pentru funcțiile cognitive.