Serviciile secrete europene: Rusia nu vrea pace rapidă, războiul din Ucraina riscă să se prelungească mult după 2026

Şefii serviciilor secrete europene privesc cu pesimism şansele de a se ajunge, în acest an, la un acord care să pună capăt războiului Rusiei împotriva Ucrainei, în pofida afirmaţiilor lui Donald Trump că negocierile mediate de SUA ar fi adus perspectiva unui acord „destul de aproape”.

Cinci şefi ai unor agenţii de spionaj europene, care au vorbit în ultimele zile sub protecţia anonimatului, au declarat că Rusia nu doreşte încheierea rapidă a conflictului. Patru dintre ei consideră că Moscova se foloseşte de discuţiile cu Statele Unite pentru a obţine ridicarea sancţiunilor şi semnarea unor acorduri comerciale avantajoase.

Runda recentă a discuţiilor de pace, desfăşurată la Geneva săptămâna aceasta, este descrisă de unul dintre aceşti şefi de servicii secrete drept un simplu „teatru de negocieri”.

Această evaluare evidenţiază o deosebire majoră de viziune între mai multe capitale europene şi Casa Albă. Potrivit Ucrainei, Washingtonul ar urmări obţinerea unui acord de pace până în iunie, înainte de alegerile parlamentare de la mijloc de mandat din SUA, programate în noiembrie. În acelaşi timp, Trump declară că el crede că preşedintele rus Vladimir Putin vrea un acord.

„Rusia nu caută un acord de pace. Ei urmăresc obiectivele lor strategice, iar acestea nu s-au schimbat”, a afirmat unul dintre şefii de informaţii. Printre obiectivele Moscovei se numără înlăturarea preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski şi transformarea Ucrainei într-un stat-tampon „neutru” faţă de Occident.

Un al doilea şef de serviciu de informaţii a precizat că problema centrală este faptul că Rusia nici nu doreşte, nici nu are nevoie de o pace rapidă. În opinia sa, economia rusă „nu este pe punctul de a se prăbuşi”, astfel că presiunea internă pentru un compromis major lipseşte.

Deşi oficialii nu au detaliat modul în care au obţinut aceste informaţii, ei au amintit că serviciile lor se bazează pe surse umane, interceptări de comunicaţii şi alte instrumente specifice. Toţi au subliniat că Rusia rămâne o ţintă prioritară în activitatea de colectare de informaţii.

Putin susţine în continuare că este dispus la pace, dar numai în condiţiile stabilite de Kremlin. La rândul lor, reprezentanţii oficiali ai Rusiei afirmă că guvernele europene au greşit în mod repetat în evaluările pe care le-au făcut în privinţa Moscovei.

CONVINGERI GREŞITE

În cursul acestei săptămâni, negociatorii ucraineni şi ruşi s-au întâlnit pentru a treia oară în 2026, în cadrul unor discuţii mediate de SUA. Nu s-a înregistrat însă niciun progres semnificativ asupra subiectelor esenţiale, inclusiv asupra disputei teritoriale.

După aceste întâlniri, Zelenski s-a declarat vizibil frustrat de lipsa oricărui avans concret şi a arătat că delegaţia rusă părea mai preocupată să discute despre originile istorice ale conflictului decât să caute o înţelegere pe termen scurt care să oprească războiul.

„Nu am nevoie de mizerii istorice pentru a pune capăt acestui război şi a trece la diplomaţie. Pentru că este doar o tactică de tergiversare”, a scris el joi pe X.

Moscova cere ca forţele ucrainene să se retragă din restul de aproximativ 20% din regiunea Doneţk, din estul ţării, teritoriu care nu se află încă sub controlul Rusiei. Kievul respinge categoric o astfel de retragere.

Un alt şef de serviciu secret a opinat că Rusia ar putea fi, din punct de vedere teritorial, relativ mulţumită dacă ar reuşi să obţină întreaga regiune Doneţk. Totuşi, acest câştig nu ar îndeplini obiectivul politic esenţial al Moscovei: răsturnarea guvernului prooccidental condus de Zelenski.

Un al treilea şef de serviciu secret a avertizat că există o convingere greşită potrivit căreia cedarea Doneţkului de către Ucraina ar deschide drumul rapid către pace. „În cazul în care ruşii obţin aceste concesii, eu (cred) că acesta ar putea fi începutul negocierilor propriu-zise”, a spus el, anticipând că Rusia ar putea formula apoi noi cereri, suplimentare.

Fără a prezenta dovezi, acest oficial şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la nivelul „foarte limitat” de experienţă şi competenţă de care dispune Occidentul în negocierea cu Moscova. Această lipsă de expertiză ar fi vizibilă inclusiv în unele state europene, deşi Zelenski a insistat că Europa ar trebui să joace un rol activ în desfăşurarea discuţiilor.

De partea americană, echipa de negociere este condusă de Steve Witkoff, dezvoltator imobiliar şi vechi prieten al lui Trump, împreună cu Jared Kushner, ginerele preşedintelui american. Amândoi au fost implicaţi în alte eforturi de mediere a unor conflicte în numele lui Trump, dar niciunul nu este diplomat de carieră şi nici nu deţine cunoştinţe specializate despre Rusia sau Ucraina.

În replică la solicitarea de comentarii, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Anna Kelly, a declarat că aceşti critici anonimi nu au făcut nimic concret pentru a contribui la încheierea războiului. „Preşedintele Trump şi echipa sa au făcut mai mult decât oricine pentru a aduce cele două părţi la masa negocierilor, pentru a opri uciderile şi a ajunge la un acord de pace”, a afirmat ea.

„RISCURI FOARTE MARI”

Doi dintre oficialii europeni intervievaţi au explicat că Moscova încearcă să împartă negocierile în două canale distincte. Unul este axat direct pe războiul din Ucraina. Al doilea vizează acorduri bilaterale cu Statele Unite, care ar include ridicarea unor sancţiuni impuse Rusiei.

Zelenski a afirmat că serviciile sale de informaţii l-au informat despre discuţii între negociatorii americani şi ruşi privind proiecte de cooperare bilaterală în valoare de până la 12 trilioane de dolari, iniţiative propuse de trimisul rus Kirill Dmitriev.

Oficialii europeni nu au oferit detalii suplimentare despre aceste planuri. Dmitriev a scris însă miercuri pe X că „portofoliul de proiecte potenţiale între SUA şi Rusia depăşeşte 14 trilioane de dolari”.

Potrivit unuia dintre şefii serviciilor secrete, astfel de propuneri sunt concepute în aşa fel încât să fie seducătoare atât pentru Trump, cât şi pentru oligarhii ruşi care nu au putut profita de pe urma războiului din cauza sancţiunilor. Totodată, menţinerea loialităţii acestor oligarhi este esenţială pentru Putin, într-o perioadă în care economia Rusiei se confruntă cu dificultăţi tot mai mari.

Oficialul a subliniat însă că Rusia rămâne o „societate rezilientă” şi că poate suporta astfel de greutăţi economice. Cu toate acestea, al treilea oficial intervievat a atenţionat că Federaţia Rusă ar putea întâmpina riscuri financiare „foarte mari” în a doua jumătate a anului 2026, menţionând printre cauze accesul limitat la pieţele de capital, din cauza sancţiunilor, precum şi costurile ridicate ale împrumuturilor.

Unii analisti apreciază că economia Rusiei oscilează între stagnare şi recesiune, după o creştere de doar 1% în anul precedent. Rata dobânzii de referinţă stabilită de banca centrală, care determină nivelul costurilor de creditare, este de 15,5%. În plus, partea lichidă a fondului de rezervă al Rusiei, folosită de guvern pentru acoperirea deficitului bugetar, s-a redus la mai puţin de jumătate faţă de nivelul existent înainte de invazia declanşată în 2022.