Războiul Rusiei împotriva Ucrainei nu a început pe 24 februarie 2022, dar în 2014. Cum a închis Occidentul ochii timp de opt ani la agresiunea Rusiei. „Trebuie să înțelegem ce are în minte Putin” ​

Rezumând mulți ani de experiență în cercetare științifică, Gwendolyn Zasse a scris cartea „Războiul împotriva Ucrainei”, în care explică cititorului german contextul istoric și social care a dus la războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei.

„Este important de înțeles că războiul Rusiei împotriva Ucrainei a început nu pe 24 februarie 2022, ci în 2014, când Crimeea a fost anexată. Aceste acțiuni au fost o lovitură adusă principiului suveranității statului, un act de război, care la vremea aceea în Occident nu era numit așa cum era cu adevărat“, a declarat pentru DW Gwendolyn Zasse, unul dintre cei mai buni experți germani pe Europa de Est, transmite ziare.com.

Ea susține că dacă nu ar fi existat anexarea Crimeei, nu ar fi existat niciun război în Donbas, iar mai târziu nu s-ar fi produs actuala agresiune pe scară largă.

„Am vrut să reproduc cursul evenimentelor în cartea mea și să reamintesc despre relația dintre ele. Sursa războiului a fost încălcarea flagrantă a normelor dreptului internațional”, spune Zasse.

„În luna ianuarie a acestui an, în ajunul agresiunii pe scară largă a Rusiei, politicienii germani au continuat să apere Nord Stream 2. Autoritățile ruse au considerat că nu este nevoie să se teamă de o ruptură profundă a relațiilor economice, indiferent de ce s-ar întâmpla. Desigur, acest lucru a extins spațiul de manevră al Rusiei“, a subliniat Zasse.

Dar, în opinia ei, greșeala a fost nu numai incapacitatea de a înțelege relația dintre interesele politice și economice, ci și neînțelegerea schimbărilor din Europa de Est. Mulți au continuat să perceapă Rusia așa cum era odată percepută Uniunea Sovietică, neglijând Ucraina și alte țări din regiune. La fel de superficial și eronat, acest război este perceput de mulți din Occident ca „războiul lui Putin”.

„Fără ordinele sale (Putin. - n.r), fără decizia sa de a anexa Crimeea, nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat.

„Trebuie să fim atenți, să înțelegem ce are în minte Putin. Dar propriile sale discursuri din ultimii ani au indicat de mult atenția hipertrofiată asupra Ucrainei. În 2014, a testat cât de departe i-ar permite Occidentul să meargă și a simțit un spațiu considerabil de manevră. La un moment dat, președintele rus și-a dat seama că nimeni nu este etern și a început să acorde multă atenție la ceea ce va rămâne după el în istoria Rusiei. Atacând Ucraina, el a vrut, evident, să intre în istorie ca un politician care a întărit influența Rusiei în lume”, crede Zasse.

Zasse nu îl compară pe Putin cu Petru cel Mare. „Putin însuși a sugerat această comparație în discursurile sale, arătând spre cucerirea teritoriilor făcute de acest țar. Putin nu menționează faptul că Petru dorea o apropiere de Europa. Președintele rus este clar pierdut în timp. El se comportă de parcă nu ar fi secolul XXI, ci în secolul XIX, cu imperialismul său. Paradoxul este că prin astfel de acțiuni poate distruge chiar și sistemul pe care el însuși l-a construit”.

În special, ea a subliniat modul în care statele foste sovietice din Asiei Centrale se îndepărtează de Putin. „Este posibil ca după războiul cu Ucraina, întreaga regiune să fie mult mai puțin dependentă de Rusia. Toate acestea se pot termina cu totul altfel decât a planificat Putin”, a subliniat ea.

Cu toate acestea, experta insistă că „acum totul indică faptul că Putin va încerca să distrugă statul ucrainean și ucrainenii ca națiune, indiferent de cost. În ceea ce privește anexarea, Moscova nu se grăbește să o finalizeze, pașii suplimentari pot depinde de evenimentele de pe câmpul de luptă”.

Dezvoltarea evenimentelor din Rusia depinde în mare măsură de cum va fi situația socială și de cât de puternice vor fi sancțiunile. Și ceea ce este foarte important, subliniază Zasse, „totul va depinde în primul rând de unitatea din cadrul NATO și UE, precum și de rezistența partenerilor occidentali ai Ucrainei. Vladimir Putin mizează pe subminarea acestei unități, în special, atunci când consecințele creșterii prețurilor la energie se vor face simțite în această iarnă. Prin urmare, guvernele țărilor occidentale trebuie să explice alegătorilor lor de ce este important să sprijine în continuare Ucraina atât financiar, cât și militar”, spune Zasse.

Potrivit acesteia, „orice moment de slăbire sau de încetare a acestui sprijin este folosit de Rusia pentru a-și regrupa forțele”.