OPINIE // Președintele - virusul ce poate „însănătoși” sistemul. Îl lăsăm pe Plahotniuc să fure aceste alegeri?

Tot mai insistent văd cum este plantat în societate mitul că „Președintele nu e important. Președintele nu poate schimba nimic. Aceste alegeri nu contează”.

Este un fals răspândit ca să ne adoarmă vigilența și să îl lăsăm pe Plahotniuc să fure aceste alegeri. Oameni ce gândesc liber au ajuns să creadă asta.

Am o întrebare: dacă Președintele cu adevărat nu contează, e gata Plahotniuc să renunțe la funcția asta și să o dea opoziției care, împreună, are o credibilitate de minimum cinci ori mai mare decât guvernarea? Exact. Nu o va face. Pentru că ei știu că Președintele poate face suficiente ca să sară penele din ei.

Mai jos poftiți decât unul din scenariile posibile – cum președintele, în decurs de un an, poate efectiv să-i distrugă pe cei ce acum se numește guvernare. Sau, cel puțin, să pună un început al procesului. Fără violențe, fără revoluții, conform legii și cu susținerea masivă a oamenilor.

1. Începem cu faptul că, în conformitate cu Legea privind Serviciul de Informații și Securitate, „Serviciul este condus de un director, numit în funcţie de Parlament, la propunerea Preşedintelui Republicii Moldova, pe un termen de 5 ani” (Art 13). Deci, Președintele pur și simplu va trebui să respecte legea și principiile depolitizării instituțiilor de forță și să înainteze un om integru, competent, cu nervi de fier și intenții bune, ce nu se va vinde. Oameni de aceștia există, lor pur și simplu le este greață să lucreze la stat. Ei pot fi convinși. Președintele va face consultări publice cu fracțiunile, va pune presiune, va chema oamenii să îl susțină și va forța Parlamentul să își facă treaba și să voteze un om curat în această funcție. Va fi un efort organizat de strângere a voturilor deputaților. Să-i zicem advocacy – metodă absolut legitimă. Țara va trăi cu acest subiect zi de zi, iar Președintele, susținut de oameni, va fi leaderul acestui efort. Presa va vâna deputați unul câte unul, întrebându-i cum vor vota. Parlamentarii noștri sunt atât de fricoși, că au să voteze. Ei se tem de Plahotniuc, dar totuși de popor se tem mai tare. Nicio lege nu va fi încălcată și în capul mesei va fi interesul oamenilor, nu al lui Plahotniuc. Președintele câștigă prima luptă cu sistemul.
   
2. Mai departe. Conform aceleiași legi, Președintele, la propunerea Directorului SIS, numește în funcție directorii adjuncți ai SIS. De aici în jos, o curățare este inevitabilă. Eu am convingerea că în această instituție, afară de cumătri, frați și altfel de rude ale politicienilor, sunt oameni dedicați, la fel de enervați ca mine pe ceea ce se întâmplă în această țară, cum un om o distruge, împreună cu câțiva prieteni. Mâinile lor trebuie dezlegate, ca ei pur și simplu să își facă lucrul. Deci, Președintele eliberează o instituție strategică, care va începe a funcționa fără a fi influențată de politic. SIS nu va fi „partajată” președintelui. Instituția pur și simplu va fi independentă și va acționa în interesul public.
   
3. Mai departe. Președintele are în subordine Consiliul Suprem de Securitate. Aici se discută toate pericolele potențiale și existente pentru securitatea națională. Aici trebuia discutat și gestionat pericolul din sistemul bancar, de exemplu. Pentru că, pemoment, componența acestui Consiliu seamănă cu un top al corupților, Președintele semnează un decret și îi elimină din consiliu pe cei pe care legea nu prevede expres să îi țină. De Prim-ministru și de Speakerul Parlamentului, așa cum sunt ei, nu poate scăpa, pentru că legea nu-i permite, dar Lupu, Ghimpu și alții, inclusiv șefi de instituții gen MAI, CNA – trebuie alungați de acolo ca și gest simbolic. Și include în acest consiliu oameni integri ce nu sunt parte a problemei. În cel mai rău caz – adjuncți din aceste instituții.
   
4. După asta, Președintele declară corupția pericol pentru securitatea națională (nu poți să nu fii de acord cu asta) și ia toată agenda anticorupție sub control personal. Cu ajutorul SIS, care deja lucrează, pot începe, sub aplauzele întregii țări, inclusiv ale celor ce nu l-au votat pe acest președinte, purificările. Ar fi strategic să se pornească de la tot felul de miniștri de Interne, directori CNA, procurori generali, fie ei și interimari, judecători prin diferite curți constituționale și mai puțin constituționale etc. Instituțiile de forță trebuie decapitate primele. O atenție deosebită poate fi atrasă și deputaților, miniștrilor, inclusiv adjuncților cu pufușor pe botișor. Și nu ar fi vorba despre dosare politice – deloc (deși probabil anume asta vor țipa isteric când li se vor pune cătușele). Dacă vreun consilieraș de-al președintelui e prins călcând strâmb, el tot ar trebui să o primească. Acum opinia publică este bombardată săptămânal cu investigații jurnalistice cu interese care mai de care, averi nedemonstrate etc. Nicio urmare reală. Dacă o echipă de jurnaliști poate afla asta, vă imaginați ce ar putea face un ditamai SIS? Cu siguranță toți s-ar liniști, ar începe a lua președintele foarte în serios și ar înceta schemele imediat, sperând să nu se meargă prea mult în trecut.
   
5. E suficient ca un ministru să fie reținut de mascați, că alții să se calmeze. Personal aș merge peste ministrul de Interne. După ce se eliberează funcția, Președintele presează prim-ministrul (cu acest „prim-ministru” ar fi extrem de ușor) și pune în acea funcție următoarea persoană integră și bine intenționată. Astfel, SIS are o instituție aliat. Începe purificarea Ministerului de Interne. După aceeași schemă, poat fi eliberată practic orice instituție, gradual, conform legii, pentru fapte deja săvârșite de „conducerea” prezentă. Unii „șefi” vor pleca singuri, sperând să fie lăsați în pace. Dar va trebui să nu fie lăsați în pace. Președintele va infiltra oameni corecți în instituții – oameni integri, ce nu vin să fure. „Prim-ministrul” nu va putea inventa nicio scuză. Cu cât mai mult va sta în funcție refuzând să-și dea demisia, cu atât mai mult acest „prim-ministru” va fi înconjurat de oameni periculoși lui și șefului său – Plahotniuc. Președintele poate veni și la ședințele Guvernului și să fie extrem de vocal, efectiv conducându-le. Are dreptul.
   
6. Cu un suport popular enorm, cu o legitimitate fără precedent, președintele devine extrem de activ, în timp ce instituțiile se ridică din genunchi. Are în spatele său o echipă de cei mai buni și bine educați profesioniști ce îl ajută să ia poziție față de orice proiect de lege abuzivă ce se încearcă a fi votată. Cu dreptul legal de a fi prezent la ședințele Parlamentului, Președintele chiar este prezent la fiecare dintre ele, are o opinie față de fiecare proiect de lege. Având dreptul la inițiativă legislativă, inițiază legi necesare și blochează promulgarea celor abuzive. Și pentru că nu ai cu cine vorbi în instituții, va vorbi direct cu oamenii. Canale de comunicare în secolul 21 sunt, slavă Domnului, suficiente. Un post de internet-TV poate deveni mai popular decât tot media-holdingul lui Plahotniuc, fiind finanțat cu o fracțiune de procent.
   
7. Inevitabil, centrul de putere va începe a gravita spre președinte – unicul om ce ar deține puterea legitim în stat. Au să apară oameni ce vor începe a-i susține poziția. Unii din instinct de autoconservare, alții – sincer. Și doar imaginați-vă extazul oamenilor. Avem șansa să cream, cu mâinile noastre, un erou național, votând un Președinte integru, competent, cu viziune, dar anti-sistem. În spatele președintelui – o armată de oameni puternici și bine intenționați. Acest sistem trebuie distrus, însă nu trebuie admise violențe. În același timp, cu atitudinea prezentă a guvernării, violența este inevitabilă. Populația deja a epuizat toate metodele de protest non-violent. Guvernarea ignoră. Ce urmează? Ei își pun așa întrebare? Ce este în capul acestor oameni ce se numesc guvernare? Ei speră că oamenii pur și simplu au să renunțe cumva? Ianukovici tot asta spera.
   
8. Scopul final trebuie să fie alegerile anticipate, desigur, însă nu prea devreme. Cât mai multe instituții ale statului trebuie întâi de toate eliberate, astfel încât alegerile să se petreacă în condiții de plină transparență. Să nu poată să meargă prin sate să-și cumpere din nou voturi, să nu poată manipula aparatul administrativ în folosul lor – să nu ia nici 7% la care speră acum. De aceea, alegerile parlamentare anticipate nu trebuie să fie obiectivul imediat al Președintelui. Ele vor avea loc oricum și vor fi provocate tot de „guvernanți” când vor realiza că, pas cu pas, pierd controlul asupra tot mai multor instituții. Președintele nu trebuie să miște un deget pentru declanșarea alegerilor. Cu siguranță, nu în primul an.

Asta este doar un scenariu. Doar un exemplu cum Președintele e foarte important, totuși. Din astea sunt multe. Sunt multe legi ce îi dau Președinteului suficiente atribuții. Iar Constituția este de partea Președintelui. Președintele va trebui, calm, liniștit, calculat și pragmatic, să meargă conform legii. Fără isterii și strigăte. La rece. În spatele lui vor trebui să fie mulți oameni puternici, gata să se bage în bătaie, cu coloană vertebrală și două scopuri clare: 1) să apere Președintele de criminalii ce pot recurge la orice metode și 2) să elibereze țara, aducând-o, odată și odată, la normalitate.

Avantajul unui asemenea scenariu este că nu vor fi violențe. Vilențe vor fi doar dacă Plahotniuc le va provoca în stilul lui Pablo Escobar din Columbia. Unde este Escobar acum (dar și alți mafioți) știm cu toții. În viața reală, niciun mafiot nu o termină cu bine. Nici el nu o va sfârși cu bine.

De aceea, nu credeți minciunilor „liderilor de opinie” ce ne tot hrănesc cu palavre că „alegerile președintelui nu contează”. Sunt minciuni menite să ne adoarmă vigilența, să ne fie indiferent, să venim cât mai puțini la alegeri și să îi permită lui Plahotniuc să își pună pe furiș omul său în Președinție.

Președintele contează. E virusul ce trebuie injectat în acest sistem. Nu e victoria, dar e începutul sfârșitului pentru Plahotniuc. Președintele le poate încurca ițele foarte serios.

Dumitru Alaiba, 10 iunie 2016