O nouă terapie genetică ar putea vindeca oamenii cu dependență severă de alcool

O formă de terapie genetică, testată în prezent la pacienții cu boala Parkinson, ar putea oferi un tratament unic pentru dependența severă de alcool, relatează The Guardian.

Un studiu efectuat pe maimuțele macac care erau predispuse la consumul intens de alcool a constatat că terapia le reduce dramatic consumul de alcool. „Consumul a scăzut aproape la zero”, a spus profesorul Kathleen Grant, de la Centrul Național de Cercetare a Primatelor din Beaverton, SUA, care a coordonat cercetarea.

„Luni la rând, aceste animale au ales să bea apă și pur și simplu să evite alcoolul,” explică ea.

Abuzul de alcool este cel mai mare factor de risc pentru deces, dizabilitate și sănătate precaără în rândul persoanelor cu vârsta între 15 și 49 de ani din Marea Britanie, responsabil pentru 9.641 de decese în 2021. La fel ca alte substanțe care creează dependență, alcoolul declanșează eliberarea unei substanțe chimice în creier, numită dopamină.

Cu toate acestea, consumul cronic de alcool scade eliberarea de dopamină, iar oamenii care sunt dependenți nu mai simt plăcerea.

„Se pare că beau mai mult pentru că simt nevoia să mențină o stare de ebrietate”, a spus Grant.

Ideea terapiei genetice a fost de a încerca „resetarea” sistemului, prin îmbunătățirea funcției celulelor creierului care sintetizează dopamina. La fel ca oamenii, unii macaci sunt mai predispuși la băutură excesivă decât alții: dacă au posibilitatea de a alege 5% alcool - aproximativ aceeași tărie pe care o are berea - pe lângă hrana și apa obișnuite, unele maimuțe vor opta aproape întotdeauna pentru alcool.

Grant și colegii ei s-au întrebat dacă resetarea căilor de recompensă ale dopaminei le-ar putea reduce dorința de a bea alcool. Pentru a face acest lucru, au folosit un virus inofensiv pentru a livra gena pentru o proteină numită factor neurotrofic derivat din glial (GDNF) într-o zonă a creierului care este implicată în dependență și recompensă.

„Am vizat corpurile celulare care produc dopamină cu această genă pentru a crește sinteza dopaminei, completând sau restabilind astfel ceea ce consumul cronic de alcool a eliminat”, a spus Grant.

Patru macaci dependenți de alcool au fost supuși procedurii, care a folosit imagistica RMN pentru a ghida injecția exact la locul potrivit. O procedură similară este testată la pacienții adulți cu boala Parkinson și la copiii cu o tulburare genetică rară care afectează sistemul nervos și provoacă probleme de mișcare. Cercetarea, care a fost publicată în Nature Medicine, a constatat că macacii au început să secrete mai multă dopamină, după care au băut cu până la 90% mai puțin alcool.

„Animalele care au primit o formă inactivă a genei au continuat să bea, în timp ce la animalele cărora li s-a administrat GNDF, dopamina lor a fost restabilită și au ajuns la niveluri foarte scăzute de băutură – aproximativ una până la două băuturi pe zi, de la 8 până la 10 băuturi pe zi”, a spus Grant. „Intrăm într-o eră a terapiei genetice pentru tulburări neurologice și poate pentru tulburări psihiatrice și cred că acest studiu este foarte promițător în această direcție”, a adăugat ea.

Ea a adăugat că sunt necesare mai multe studii înainte ca tehnica să poată fi testată pe oameni. De asemenea, deoarece procedura de terapie genetică implică o intervenție chirurgicală pe creier și este ireversibilă, probabil că ar fi folosită doar în cele mai severe cazuri de dependență de alcool. „Ar fi potrivită pentru persoanele la care toate celelalte forme de terapie au eșuat. Nu vrei să recurgi la o terapie invazivă și ireversibilă decât dacă viața cuiva este în joc”, a explicat ea.