Ministrul Culturii, Sergiu Prodan, în ziua în care se împlinesc 135 de ani de la moartea geniului Mihai Eminescu: „Cea mai marcantă personalitate a literaturii române din toate timpurile”

Pe 15 iunie 2024 se împlinesc 135 de ani de la „plecarea spre stele” a celui mai are poet român, Mihai Eminescu, care a spus mereu adevărul despre soarta Basarabiei în publicistica sa.

Ministrul Culturii, Sergiu Prodan, amintește în această zi că Mihai Eminescu este „cea mai marcantă personalitate a literaturii române din toate timpurile”.

„Creatorul de geniu, la care ne raportăm cu toții până în prezent. Vocea poetică și civică puternică și distinctă, care răzbate din negură de vremi prin poezia sa nemuritoare, prin proză și prin publicistică. A trăit zbuciumat, în căutarea frenetică a desăvârșirii, a adevărului și dreptății. A scris cu patimă și a murit neînțeles, căci nu a renunțat la propriile-i convingeri și la propriu-i drum. Drumul spre stele, spre Luceafărul ce i-a fost călăuză și pe care ni l-a lăsat ca cea mai prețioasă moștenire. O moștenire pe care o putem perpetua și transmite prin generații într-un mod foarte simplu - citind-o. Azi și în orice altă zi”, a scris Sergiu Prodan pe pagina sa de Facebook.

Mihai Eminescu (1850 – 1889) s-a născut la Botoșani, pe 15 ianuarie 1850, și a început școala direct în clasa a III-a. Poetul nostru național nu mai are nevoie de nicio introducere, titluri precum Luceafărul, Glossă, sau celebrele Scrisori sunt deja o parte esențială a culturii generale a fiecărui român

Vă prezentăm mai jos câteva citate celebre ale lui Mihai Eminescu:

Suntem români și punctum.

Fiecare popor și fiecare epocă stă pe umerii vremilor trecute.

Ceea ce istoria nici unui popor din lume n-a scuzat vreodată e lașitatea.

Un popor imoral e fizic nesănătos sau degenerat.

A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominației rusești.

Secretul vieții lungi a unui stat este păstrarea ierahiei meritului.

A exista înseamna a suferi.

Am ințeles că un om poate avea totul neavând nimic și nimic având totul.

Uitasem însă că tot ce nu e posibil obiectiv e cu putința în mintea noastră și că, în urmă, toate câte vedem, auzim, cugetăm, judecăm nu sunt decat creațiuni prea arbitrare a propriei noastre subiectivități, iar nu lucruri reale. Viața-i vis.

Umanitatea începe în noi odată cu dezinteresul.

Geniul, în zdreanță sau în veșminte aurite, tot geniu rămâne!

Munca unui om se poate plăti. Caracterul, cultura lui, nicicând.

Caracterul însă al unei școli bune este ca elevul să învețe în ea mai mult decât i se predă, mai mult decât știe însuși profesorul.

Limba este însăși floarea sufletului etnic al românimii.

Limba este măsurariul civilizațiunii unui popor.

A sili pe un popor să învețe altă limbă însemnează a-l tampi, a-l face intelectual inept, deci și economic și politic inept.

A te tăvăli pe jos de râs este o expresie foarte adevărată. Cine râde din toată inima, aceluia-i vine gustul să se tăvălească pe jos.

Un amor care se sfârșește cu amiciție nu a fost amor.

Toate au trecut pe lume, numai răul a rămas.

Lumea-i cum este și ca dânsa suntem noi.

Mulți lucrează, dar puțini gândesc.

Citește! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei și imagini, din care vei întocmi înțelesul și filosofia vieții.

Am înțeles că un om poate avea totul neavând nimic și nimic având totul.

Când te laudă lumea, ascult-o, numai lauda ce ți-o aduci tu singur n-o asculta. Vei vedea ce frumos se reduc laudele lumii la nimic și cum înveți a prețui exact valoarea propriilor tale acte.

Un om înțelept cunoaște pe un nerod, căci nerod a fost fiecare-n viața-i; dar un nerod nu cunoaște pe un înțelept, căci n-a fost niciodată înțelept.

Azi, adeseori femeia, ca și lumea, e o școală.

Oamenii se împart în două categorii: unii caută toată viața și nu găsesc, alții găsesc și nu sunt mulțumiți.

Egalitatea nu există decât în matematică.

Dacă nu pricepem ceva, să zicem mai bine că nu pricepem decât să-i dăm o explicație falsă.

Nu explicările ce se dau faptelor, ci faptele însuși sunt adevărul.

Cel mai mare păcat al oamenilor e frica, spaima de a privi în față și-a recunoaște adevărul.

Proștii se însoară totdeauna, nebunii câteodată, înțeleptul nicicând.