Stiri

In memoriam // Dumitru Matcovschi, intelectualul pe baricade

Social 30.06.2013 08:59 Vizualizări

2682

In memoriam // Dumitru Matcovschi, intelectualul pe baricade

Dumitru Matcovschi (20 octombrie 1939 – 26 iunie 2013) a scris peste 50 de cărţi de poezie, proză şi piese de teatru. A avut curajul să publice pentru prima dată, în 1988, în calitatea sa de redactor-şef al revistei „Nistru”, devenită ulterior „Basarabia”, eseul „Veşmântul fiinţei noastre”, de Valentin Mândâcanu. În mai 1989, Dumitru Matcovschi a suferit un grav accident rutier, în urma căruia a scăpat cu viaţă ca prin minune după şase luni de comă, „revenind în forţă în prim-planul vieţii literare, pe post de ctitor al revistei Basarabia (1990) – vasul amiral al presei noastre culturale din primul deceniu de independenţă” (Emilian Galaicu-Păun). În revista „Basarabia”, condusă de regretatul poet, a văzut lumina tiparului „Sfânta Scriptură” în alfabet latin şi „Doina” lui Mihai Eminescu. Chiar dacă după revenirea sa din comă lumea era deja pe alt val, încercând să pună independenţa pe roate, să supravieţuiască pe un sistem ruinat, Dumitru Matcovschi a rămas pe baricade, scriind versuri patriotice până la ultima suflare. O fi şi asta o formă de supravieţuire...

A preferat să fie înmormântat în satul său de baştină, Vadul-Raşcov din raionul Şoldăneşti. (Aurelia Borzin)

Un om al cetăţii

Dumitru Matcovschi fost prin excelenţă un om al cetăţii. Revista Nistru (apoi Basarabia), condusă de el, a pregătit terenul cultural şi politic pentru emanciparea noastră, a contribuit la formarea conştiinţei naţionale, iar Mişcarea de eliberare s-a produs, fiind însoţită de cântecele pe versurile sale: Libertate, Basarabia ş.a. Tot această revistă, la care D. Matcovschi a lucrat alături de o echipă de tineri scriitori ai noului val optzecist, a contribuit prima la afirmarea unei literaturi antitotalitare în toate sensurile, la reabilitarea esteticului.

Versurile sale cantabile au schimbat faţa cântecului nostru. Dar nu a fost un textier, ci un poet cu texte melodice. Poetul l-a dublat pe un bun traducător, mulţi cititori basarabeni descoperindu-l (d.e.) pe Apollinaire prin intermediul cărţii traduse de D. Matcovschi.

Piesele sale, fără pretenţii de genialitate, au alimentat necesitatea piesei naţionale pe scenele teatrelor noastre. Mesajul limpede, nesofisticat, îngemănat cu versurile şi cântecele comparabile cu cele folclorice, a cucerit o categorie de cititori şi spectatori inocenţi prin simplitatea şi claritatea discursului.

Poezia civică scrisă de Dumitru Matcovschi a fost un model al genului, în epoca marilor schimbări sociale şi a micilor ticăloşii locale. Şi-a expus opiniile, deranjante pentru mulţi, fără menajamente, ferm, răspicat, tranşant. Nu a cruţat pe nimeni, nu s-a cruţat nici pe sine, fiind unul dintre incomozii care au avut ceva de spus contemporanilor, în momente decisive, când reperele etice şi coloana vertebrală ale unor confraţi începuseră a oscila între făină şi slănină. A şi greşit în opinii, cu siguranţă, dar nu a trişat şi nu s-a eschivat niciodată de la luarea unei poziţii. A fost un scriitor activ, a continuat să scrie şi să-şi editeze cărţile până la ultima suflare. A fost un om al neodihnei, în viaţa lui pământească.

Dumnezeu să-l odihnească!

Mircea V. Ciobanu

Autor: Ziarul National

Prietenii tăi merită să știe ASTA!