FSB renunță la Noviciok sau cântecul de lebădă al lui Dodon

Trustia, elegii politikoase

Putin s-a simțit ofensat de jurnaliștii de la Bellingcat, care au dezvăluit că otrăvirea lui Navalnîi a fost pusă în aplicare de o unitate FSB de elită. Dacă agenții FSB ar fi vrut să-l ucidă pe acest individ dubios, ei și-ar fi făcut treaba, a declarat Putin cu aplomb de expert onegist, revoltat nu de acuzația în sine, că statul rus își omoară cetățenii, ci de ideea că nu ar fi reușit să o facă. Și într-adevăr: să acuzi de eșec un stat care a ucis zeci de milioane de cetățeni de-ai săi și din vecinătatea apropiată pare absurd, lipsit de logică. Pe de cealaltă parte, nu toți cetățenii au fost uciși din prima. În cazul lui Troțki, de exemplu, după câteva eșecuri de-al otrăvi cu ceai, s-a folosit un topor! Așa că nu sunt lipsite de logică nici afirmațiile Bellingcat-ului.

Pentru Putin, faptul că s-a eșuat e o dovadă că FSB nu a fost implicat. Apologia sa proFSB e de înțeles, e vorba la urma urmei de onoarea lui profesională, FSB purtând mantaua rămasă moștenire de la KGB, din al cărui buget și-a primit salariile și indemnizațiile secrete locotenent-colonelul Putin, delegat în Drezdenul redegist. Dar dacă până și lansările Roskosmosului cosmice nu sunt scutite de rateuri dramatice, de ce nu s-ar întâmpla și la operațiunile FSB, în procesul aplicării unei substanțe neuroparalitice, când succesul depinde de dozaj. Dozajul, trebuie să recunoaștem, nu este punctul forte al intelighenției ruse. Skripal și fiica sa au scăpat vii, fiindcă, iarăși, s-a folosit Noviciok, nu ceai cu poloniu, ca în cazul lui Litvinenko. Poloniul e mai periculos de operat, decât Noviciok, în schimb e mult mai eficient. Dacă Putin ține la reputația FSB, trebuie să renunțe la Noviciok, asta-i concluzia care trebuie trasă din investigația Bellingcat. Încă un rateu ca în cazul Navalnîi și FSB se va compromite iremediabil, vor râde sportivii ruși, mitropoliții și episcopii de el.

Acum stau și mă gândesc la declarația lui Dodon că, din cauza agricultorilor care protestează în PMAN, băieții săi au întârziat la școală, joi și vineri. Cine dintre ei spune minciuni? Tatăl sau fiii? Băieții l-au amăgit pe tată-său Dodon, în virtutea histocompatibilității, exprimată de savanții geto-daci prin formula „surceaua nu sare departe de trunchi”? Sau Dodon ne minte pe noi fără să roșească, pentru ultima dată în funcția de președinte? E cumva cântecul lui de lebădă?

Al vostru ectotrop, ighemonicos, Ion Buraga