FOTO şi VIDEO DOCUMENT // 26 de ani de la „Podul de Flori”: 1 200 000 de români au trecut Prutul

În 1990 are loc prima deschidere a frontierelor dintre România şi actuala Republică Moldova – „Podul de Flori” de peste Prut, informează Agenţia RADOR citată de Ziaristi Online.

„Podul de Flori” este denumirea a două acțiuni ce s-au derulat pe malurile râului Prut la începutul anilor ’90 ai secolului al XX-lea. Cu această ocazie, pentru prima oară după cel de-Al Doilea Război Mondial, frontiera româno-sovietică a putut fi traversată fără acte. În mod simbolic, la aceste evenimente au fost lansate flori pe apa Prutului, de pe ambele maluri.

Acest detaliu a dat numele manifestărilor respective. În cadrul primei acţiuni, care a avut loc pe 6 mai 1990, locuitorilor din România li s-a permis ca în ziua respectivă, între orele 13:00 și 19:00, să treacă Prutul în Moldova Sovietică fără paşaport şi viză, la eveniment participând aproximativ 1 200 000 de oameni. De-a lungul frontierei de 700 km de pe Prut, au fost create opt puncte de trecere: Miorcani – Pererâta, Stânca – Costești, Iași – Sculeni, Ungheni – Pod Ungheni, Albița – Leușeni, Fălciu – Țiganca, Oancea – Cahul și Galați – Giurgiulești. Al doilea „Pod de Flori” s-a desfășurat pe 16 iunie 1991, de data aceasta, locuitorii din Moldova putând să treacă fără acte hotarul în România. Portalul Basarabia-Bucovina.Info oferă următoarele imagini istorice:

Fotografii de: Codruta Dragoescu/Agerpres, Valeriu Oprea, Andrei Vartic si Valeriu Cristea.

“Prutule apă bătrână
Prutule apă română
Prutule întunecat
Mâl cu plâns amestecat

Prutule adâncă vamă
Peste Țara cea Ștefană
Tu desparți ca un dușman
Moldovean de moldovean
Grai de grai de la o mamă
Și năframă de năframă
Ud de plâns sub cer înalt
Și pe-un mal și pe cel-lalt
Și desparți de la Carpați
Până-n vale la Gălați
Brazdă lungă răzășească
De-altă brazdă românească
Și pe văi îngenunchiate
Desparți frate de alt frate
Și pe plai cu-aceeași Horă
Desparți soră de-altă soră

Și prin neguri și prin ceață
Desparți viață de-altă viață
Și pe ploaie și pe vânt
Un mormânt de alt mormânt

Că nu e hotar sau carte
Să nu se poată desparte
Prutu-i cu Siretul frate
Și cu Nistrul jumătate
Prutule care ne-mparți
Cât o să ne mai desparți
Ca să-mi văd tată și mamă
Cât o să mai trec prin vamă
Prutule cât ne mai frângi
Că și tu o să mai plângi
De atâta nedreptate de la un vecin și frate
Ieri într-o creștinătate
Azi în roșie dreptate

Măi vecine frățioare
Ai o țară cât un soare
Iar eu una cât o stea
Și ne-ai rupt și tu de ea

Frățioare măi vecine
Ce-ai avut ce ai cu mine
Că din Prutul Românesc
Ai făcut și Prut Rusesc
Iar din hora prinsă-n slove
Ai făcut două Moldove
Care vin și plâng la Prut
Că de azi le-ai despărțit
Ca să-și plângă mereu soarta
Una-n stânga mama alta-n dreapta
Și vor plânge-ntotdeauna
Că sunt două și nu una
Cât li-e neamul și moșia
Mama noastră România

Iar s-au pus strâmbi în hotare
Din Hotin până la mare
De la mare la Hotin
Între noi ai pus un spin
Cu țăpușe și mai mari
Decât cel sădit de Țari

Că azi frate ne-ai trecut
Și dincoace peste Prut
Iar din Țara cea de sus
Alte sate mi s-au dus
Cum s-a dus și-o Bucovină
Dulce-a neamului grădină
De o plâng și văile
Pe toate poticele
Prin ogrăzi și pe la stâni
Că și cânii sunt Români

Und-i Moldova mama lor
Ne-a fost nașă din popor
Cum rămâne zările
Poamele și grânele
Și toate fântânele
Care pe drumeți îi adapă
Și cu lacrimi și cu apă

Prutule râu blăstămat
Prutule întunecat
Faceteai pe veci mutat
Lângă Nistru înspumat
Să ne fie acolo hat
Cum a fost de mult de mult
Trecea lumea peste Prut
Trecea lume peste tine
Și era cu mult mai bine
Vedeai fratele și sora
Bucuria tuturora
Vedeai mamă vedeai tată
Și vatra de altă dată”

DOINA PRUTULUI – scrisa de Aglaia Florea, nascuta la 24 ianuarie 1932, in satul Darabani, inspirata de poemul scris de George Buznea în 1940.