Stiri

Dragă Moldova, putem să ne pupăm puţin de tot?

Social 09.04.2013 13:39 Vizualizări

1937

Dragă Moldova, putem să ne pupăm puţin de tot?

Cum e să-ţi joci propriul rol? Nu mă refer la arhicunoscuta viziune shakespeariană lumea-i un teatru, noi suntem actorii. Este vorba de un teatru concret, cu oameni, pe scena sa, ce nu sunt actori, care îşi joacă propriile poveşti de viaţă.

Imaginează-ţi că ceea ce se aşteaptă de la tine nu e să intri în pielea cuiva, să reproduci felul de a fi al unui personaj străin, ci să fii tu cel firesc. Nimic mai simplu, ar putea părea la prima vedere. Ai ieşit pe o scenă şi îţi spui păsul sau, din contra, bucuriile în faţa spectatorilor. Dar dacă ar trebui să vorbeşti în public despre aspecte intime ale vieţii tale, despre senzaţiile tale de ruşine, frică, angoasă, ai avea curajul? Aceasta, în situaţia în care, în viaţa de zi cu zi, eşti catalogat de cei mai mulţi lideri de opinie şi de cea mai mare parte a societăţii ca suferind de „o meteahnă”, de „o formă a invalidităţii”, de „o dereglare”; iar un sondaj realizat de IPP ar arăta că 96,3 la sută dintre moldovenii intervievaţi nu şi-ar dori să te aibă printre prieteni, 85,2 la sută din respondenţi nu şi-ar dori, îndeosebi, să locuieşti în RM.

”Dragă Moldova, putem să ne pupăm puţin de tot?” este un spectacol-document în care „şase oameni din Chişinău se întâlnesc pentru prima dată pe scenă pentru a discuta deschis despre orientarea lor sexuală, a părinţilor, copiilor sau a altor membri ai familiei”. Fiecare dintre ei trăieşte o dramă, dar suferinţa lor nu vine din faptul că sunt homo sau lesby, sau au un membru al familiei LGBT (lesbiene-gay-bisexuali-transgen) – stare pe care şi-au asumat-o, ci din cauza unei presiuni sociale manifestată prin discriminare, umilinţă, hărţuire, desconsideraţie. Nu e vorba de un conflict cu sine, ci cu cei din jur. ”Ei se tem de noi, noi ne temem de ei”, se confesează unul din actori. Din cauza aceasta, mulţi dintre ei se ascund în anonimat, se dedublează trăind vieţi paralele, unii sfârşind prin a-şi pune capăt zilelor. Poate că Shakespeare se referea la minorităţile sexuale când vorbea de lume ca teatru... O parte din aceştia jucând de ochii lumii un rol al „normalităţii” majorităţii. Şi abia ajunşi pe scena unui teatru, ca aceşti şase oameni, să joace rolul propriei vieţi, netrucat şi în cel mai firesc mod.

Poveştile lor de viaţă, în ce au ele mai uman, mi i-au făcut chiar simpatici. ”Mulţi asociază homosexualitatea cu rădăcina acestui cuvânt „sex”. Homosexualitatea nu este neapărat o formă de sexualitate, ea trebuie înţeleasă ca o formă de umanitate”, susține sociologul Petru Negură. Ei nu sunt nici mai răi, nici mai buni. Pur şi simplu sunt altfel. La fel cum fiecare dintre noi, luat în parte, e diferit de ceilalţi.

”Dragă Moldova, putem să ne pupăm puţin de tot?” este produs de Jessica Glause şi Nicoleta Esinencu în cadrul platformei pentru actori neprofesionişti KOMMUNALKA, lansată de teatru-spălătorie în cooperare cu Staatsschauspiel Dresden şi cu susţinerea Allianz Kulturstiftung.

Aurelia Borzin

Autor: Ziarul National

Prietenii tăi merită să știe ASTA!