Dosarul „Norma”. CEDO a lăsat compania cu BUZA UMFLATĂ

Compania „Norma”, cea care a pretins 7,171 de milioane de euro de Guvernul R. Moldova în calitate de prejudiciu moral pentru că întreprinderea „Calea Ferată din Moldova” a reziliat un contract, care prevedea instalarea fibrei optice pe tronsonul Iaşi-Chişinău, a aflat astăzi câți bani îi va plăti statul moldovenesc pentru întreruperea contractului semnat încă în 2008.

CEDO a decis că suma pretențiilor materiale înaintate de companie nu poate fi justificată, de aceea a dispus achitarea unui prejudiciu moral în valoare de 1 200 de euro.

Anterior, Curtea a constatat în unanimitate violarea Protocolului CEDO, urmare a neexecutării hotărârilor din 18 ianuarie şi 5 martie 2008, dar a decis să se pronunțe mai târziu asupra soluționării echitabile a cazului.

Compania reclamantă inițial a solicitat 6 071 857 de euro cu titlu de prejudiciu material, 10 000 de euro cu titlu de prejudiciu moral şi 4 000 de euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Ulterior, „Norma” a concretizat suma prejudiciilor suportate, solicitând 7 171 653 de euro cu titlu de prejudiciu material, această sumă fiind compusă din venitul estimat și din dobânzile de întârziere aferente acestora.

Guvernul a considerat că nu există o legătura de cauzalitate dintre încălcările Convenției constatate și prejudiciul material invocat precum și că reclamantul a furnizat Curții o evaluare cu tentă speculativă. În ceea ce privește prejudiciul moral solicitat, Guvernul a considerat că această sumă este excesivă și nefondată.

Curtea a notat că suma prejudiciului material pretins de către reclamant constă din venitul, adică potențialul financiar pe care l-ar fi înregistrat dacă nu i-ar fi fost întreruptă activitatea și dobânzile de întârziere ale acestora. Prin urmare și având în vedere faptul că performanța unei societăți comerciale depinde de mai multe variabile, Curtea a considerat că nu poate să dea o apreciere rezultatelor activității reclamantului în lipsa încălcărilor și nici să i-a în considerare beneficiul total pe care l-ar fi putut obține în cazul în care operațiunile companiei ar fi continuat în mod normal. Prin urmare, Curtea a respins solicitarea reclamantului în ce privește suma prejudiciului material.

În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea a admis că reclamantul a suferit un prejudiciu moral ca urmare a încălcărilor constatate în hotărârea principală și în mod echitabil, i-a acordat 1 200 euro cu acest titlu.

În privința costurilor și cheltuielilor suportate și solicitate de compania reclamantă (4 253 EUR), sumă care conform datelor companiei, reprezintă cheltuielile efectuate pentru întocmirea rapoartelor financiare privind pagubele materiale care le-a suferit, Guvernul a considerat că această sumă este neîntemeiată și excesivă, iar Curtea a notat că un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care se stabilește că ele au fost necesare și mențin caracterul rezonabil al ratei lor.

Astfel, având în vedere că prejudiciul material nu a fost acceptat, s-a considerat, de asemenea, că și această sumă trebuie să fie respinsă.

În faţa CEDO, compania „Norma” a fost reprezentată de Victor Berlinschi, reprezentant al firmei în 2008.

Presa a scris anterior că Berlinski ar fi încercat să influențeze decizia principală a CEDO pe acest caz, fiind prieten cu actualul președinte al Curții Supreme de Justiție, Mihai Poalelungi, pe atunci judecător la CEDO.