Descoperire ÎNFIORĂTOARE într-un sat din România. Târg de SCLAVI în secoul XXI

Micuța comună musceleană Berevoești, devenită celebră în 1991 după ce Petre Mihai Băcanu a descoperit pe dealurile de la marginea sa un ,,zăcământ” de documente ale Securității, a intrat, după un sfert de veac, din nou în istorie drept primul ,,târg de scalvi” al României moderne.

Miercuri, câteva sute de polițiști și jandarmi au descins în cătunul Gămăceşti, comuna Berevoeşti, au întors satul cu fundul în sus și au săltat câteva zeci de berevoeșteni de etnie rromă, suspectați de sclavagism în secolul XXI.

De multă vreme se bănuia că acolo se află un important nod al reţelelor de trafic uman. Jandarmii şi procurorii au descoperit însă o realitate de coşmar: zeci de oameni, în mare măsură tineri, răpiţi, abuzaţi psihic şi fizic şi folosiţi ca sclavi în pădurile din apropiere de unde exploatau ilegal lemnul. Cinci persoane fuseseră crunt bătute şi înlănţuite. Cel mai mic, un copil de zece ani. Douăzeci şi unu de copii au ajuns de urgenţă în centre de plasament după incursiunea forţelor de ordine. Doi sunt victime, 19 sunt copiii celor arestaţi, adică 37 de inşi pentru care s-au emis mandate de arestare pe treizeci de zile. Cu toţii neagă că ar vinovaţi sau că ar fi ştiut ceva, noteaza europalibera.org.

Localnicii se îngrămădeau să dea interviuri la televiziuni. Primarul din Berevoeşti, de numai 29 de ani, îi supraveghea discret.

Situaţia sclavilor nu era un secret pentru niciun locuitor al localităţii, însă nimeni nu recunoaşte cu voce tare. Unii de teamă, alţii din complicitate. Beneficiara principală era comunitatea de rromi din Berevoeşti. Comuna este un nod important al comerţului dintre clanurile de rromi. Din 2007 aici se organizează pe 17 iulie tradiţionalul târg de cai, eveniment important pe parcursul căruia caii sunt supuşi la probe crunte de anduranţă care ar fi trebuit să atragă de multă vreme atenţia procuraturii şi a direcţiei de protecţie a animalelor. S-au dat amenzi, au intervenit poliştii, dar târgul îşi continuă tradiţia netulburat. Anul acesta însă s-ar părea că nu va mai avea cine să-l organizeze.

Cam tot atunci au început să se pună pe picioare reţelele de racolare a victimelor şi e posibil să fie o legătură între cele două operaţiuni: vânzarea cailor şi a sclavilor. Primarul localităţii, Florin Proca, spune că avea bănuieli pe care şi le-a confirmat doar la sosirea poliţiei. Un consilier local, Eugen Miu, ştia de unul dintre minorii înlănţuiţi, dar pretinde că acesta era înapoiat mintal. Copilul trebuia ţinut cu lanţul, susţine consilierul, altminteri ar fi plecat şi s-ar fi rătăcit prin pădure.

O afacere de asemenea proporţii ca timp şi întindere nu ar fi fost posibilă fără protecţie la nivel înalt. Primăria este, în Berevoeşti, moştenire de familie. Înainte de Florin Proca, primar a fost Fănel Gigi Proca, tatăl lui. Numele lor se regăseşte într-un dosar penal în care sunt acuzaţi de abuz în legătură cu restituirea pădurilor din zonă, iar firmele care le-ar defrişa le-ar aparţine. Gurile rele (sau bine informate) spun că cei doi nu ar fi fost străini nici de reţeaua de trafic de persoane şi că au închis ochii pentru că aveau nevoie de mână de lucru la o păstrăvărie şi la o vilă a primarului. Primarul se apără spunând că ar fi trimis o adresă către Poliţie în care afirma că există suspiciunea că unii minori sunt exploataţi, însă nu s-a întâmplat nimic. Serviciul de asistenţă socială din Berevoeşti a făcut anul trecut investigaţii în cătunul Glămăceşti fără să descopere nimic suspect. „Sunt sute de case, spune primarul, şi nu ai cum intra să verifici dacă e adevărat sau nu.” Delegaţia primăriei a mers la familiile care primeau ajutoare, însă nu au aflat nimic. Cât despre casă şi păstrăvărie, primarul spune că locuieşte la soacră şi nu ştie nimic de păstrăvărie.

Încet-încet tabloul de ansamblu este compus din crâmpeiele de informaţii aflate până acum. Ar fi vorba despre o reţea specializată în răpiri de persoane care acţionează de mai multă vreme. Procurorii de la Crimă organizată au mai multe informaţii. Exista, spun ei, suspiciunea existenţei acestei grupări de trafic de persoane din 2008. Nu e clar de ce nu au intervenit mai devreme. Poate şi pentru că au penetrat cu greutate cercul infracţional. Poate pentru că urmează şi alte arestări, la nivel mai înalt. Sau poate că nu au acţionat din indolenţă. Aşa cum nu au reacţionat primăria sau vecinii.

Oamenii erau racolaţi în pieţe publice şi în zone intens circulate, ademeniţi cu mâncare şi adăpost sau, pur şi simplu, constrânşi cu forţa. Există cazuri în care victimele au fost răpite din biserică sau din propria locuinţă. Li se promitea un loc de muncă bine plătit. Odată ajunşi la Berevoeşti, li se confiscau actele, erau încarceraţi, înfometaţi şi legaţi cu lanţul. Erau ţinuţi în condiţii insalubre care au dus, se pare, la moartea de foame şi efort a câtorva dintre ei. Voinţa lor era înfrântă prin presiuni psihice şi fizice. Erau ameninţaţi şi loviţi cu palmele, pumnii, picioarele, biciul şi alte obiecte contondente. Erau supravegheaţi permanent de stăpânii lor. Victimele, mai spun procurorii, erau trimise să efectueze în fiecare zi diverse munci. Le măturau curţile stăpânilor, spălau rufe, îngrijeau animale. Însă munca cea mai importantă era tăierea copacilor din pădurile învecinate. Transportau lemnul cu ajutorul căruţelor şi mergeau în zona de sud, în Giurgiu, Teleorman sau Olt, pentru a-l vinde. La percheziţie au fost descoperite sume mari de bani, kilograme de aur şi bijuterii, nouă drujbe şi trei atelaje folosite pentru transportul lemnului.

În epoca racolărilor, răpirilor, reţelelor transcontinentale de carne vie, când marfa se vinde pe net prin firmele de escortă sau firme de intermediere a forţei de muncă, definiţia sclaviei s-a schimbat. Walk Free Foundation spune că sclavia este situaţia în care cineva controlează o persoană sau se consideră proprietara ei, privând-o de libertate pentru a o exploata. La nivel global ar fi aproximativ 49 de milioane de sclavi. Aproximativ o treime dintre cei aflaţi în sclavie ar fi copii şi peste jumătate femei şi fete.

Conform raportului Global Slavery întocmit de această organizaţie, în România sunt la ora actuală peste optzeci de mii de sclavi.