Deputat: România ar putea acorda facilități pentru basarabenii supuși persecuțiilor politice de către regimul sovietic, inclusiv celor care au fost deportați

Camera Deputaților din Parlamentul României va dezbate, săptămâna viitoare, o inițiativă legislativă privind completarea şi modificarea Decretului-lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, precum şi celor deportate în străinătate, care să-i vizeze și pe cetățenii români rămași pe teritoriul ocupat al Basarabiei începând cu 1940 și care au fost supuși persecuțiilor politice de către regimul stalinist.

Anunțul a fost făcut astăzi de către deputatul Constantin Codreanu, președintele Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării din Parlamentul de la București, în ziua când se împlinesc 79 de ani de la primul val al deportărilor din Basarabia și nordul Bucovinei, iar la Chișinău s-au depus flori la piatra comemorativă de la Gară.

Codreanu amintește că în această „zi neagră a istoriei noastre” au fost ridicate de la casele lor 29 839 de persoane, dintre care 5 479 au fost arestate şi 24 360 au fost deportate.

„Persoanele deportate au fost transportate cu vagoanele în Siberia şi Kazahstan, operaţiune pentru care au fost repartizate 1 315 vagoane de vite în Basarabia şi 340 în Cernăuţi. Potrivit datelor de arhivă, operaţiunea de ridicare a lor de acasă a durat câteva ore, de la 2 noaptea până dimineaţă. Din totalul de 29 839 de persoane, doar din R.S.S.Moldovenească au fost ridicate 18 392 de persoane, din care 4 507 capi de familie arestaţi (4 342 din considerente politice şi 165 cu dosare penale) şi 13 885 de persoane deportate. Din R.S.S.Moldovenească se aflau în spaţiul de deportare sovietic, în octombrie 1941, 22 648 de persoane, din care circa 9 954 în coloniile din R.S.S.Kazahă. Deportaţii au fost duşi până în Komi, până spre Cercul Polar, în regiunile Omsk, Novosibirsk, Kransnoiarsk. În Kazahstan, deportaţii români au fost repartizaţi în regiunea Aktiubinsk (6 195 de suflete), în Kzâl-Orda, mai spre sud (circa 1 100 de persoane) şi în Kazahstanul de sud, la graniţa cu Uzbekistan (2 735 de persoane). Mulți dintre cei deportați au murit pe drum de foame, sete sau din cauza bolilor, alții au fost împușcați când încercau să evadeze. Cadavrele erau abandonate în câmp deschis”, susține deputatul.

Constantin Codreanu a adăugat că, după valul de deportări din 1941 au urmat cele din 1949 şi 1951, în urma cărora au avut de suferit alte circa 40 de mii de persoane.

„Ca urmaș al unor persoane care au fost direct vizate de atrocitățile respective, încă mai sper că vom reuși, la un moment dat, să vorbim de la tribune internaționale despre acest genocid împotriva poporului român. Încă mai ducem lipsă de oameni de stat pentru care noțiunile de „neam, demnitate și Patrie” să nu rămână doar niște undițe de pescuit voturi. Dincolo de lacrimi și suspine mioritice, trebuie să fim mult mai vocali vorbind despre tragediile noastre. Prea am stat cu capul plecat în fața altora în condițiile în care unii de la Moscova și alții de la Berlin încă nu și-au cerut iertare pentru decimarea noastră ca națiune și ca Țară în secolul XX”, a încheiat deputatul român originar din Basarabia.