DEPORTARI.MD, un site cu mărturiile cutremurătoare ale basarabenilor deportați după ocuparea Basarabiei de către sovietici: „Au arestat-o pe mama. La opt ani, am vrut să fug. Ne-au luat și ne-au urcat în tren cu tăticu”

Doctorul în istorie Viorica Olaru-Cemîrtan și artistul plastic Ghenadie Popescu au lansat un site, deportari.md, care adună mărturiile victimelor deportărilor staliniste din Basarabia.

Scopul acestui site este de a aduna cât mai multe mărturii, veritabile, din prima sursă, adunate cu eforturi comune ale tuturor celor pasionaţi de cunoaşterea trecutului lor şi transmiterea către generaţiile în creştere a patrimoniului cultural, parte componentă a căruia este şi memoria colectivă.

„Metoda prin care se realizează imortalizarea amintirilor supravieţuitorilor deportărilor sau a copiilor lor este una specifică, folosită de ştiinţa istorică de mai multe decenii, numită ISTORIA ORALĂ sau VERBALĂ. Înregistrarea audio, video sau în formă scrisă a amintirilor probate prin poze, documente, certificate sau martori oculari, a fost recunoscută ca fiind o metodă ştiinţifică în abordarea istoriei recente a omenirii. În Republica Moldova sunt deja mai multe centre de dezvoltare a acestei metode şi se adună colecţii întregi de mărturii pe anumite subiecte de importanţă istorică”, cităm din informația publicată pe deportari.md.

Fondatorii site-ului îndeamnă cetățenii care au făcut înregistrări cu deportaţii sau familiile lor sau urmează să le facă - să le posteze pe acest site, „pentru ca toţi să ne edificăm memoria pierdută şi răvăşită de împrejurările nefaste”.

O istorie cutremurătoare este cea a Luciei Scorțescu din Baroncea, Drochia, care a fost deporată împreună cu tatăl ei, director de școală, când avea numai opt anișori. Puțin mai devreme, fusese arestată mama, pentru un motiv inventat. „Am vrut să fug la opt ani. Ne-au luat și ne-au urcat în tren cu tăticu. (...) Acolo, umblam pe la case și adunam resturi de mâncare ca să supraviețuim”, își aduce aminte astăzi, plângând, Lucia Scorțescu.

Ulterior, când mama ei și-a ispășit termenul de trei ani de închisoare și a revenit în Basarabia, a aflat că fiica sa a fost dusă în Siberia. A fiert 200 de ouă, din gălbenuș a făcut praf ca să fie mai ușor de dus, și a pornit la drum. A găsit-o și a adus-o acasă în anul 1944, plină de păduchi și râie.

Ulterior, Lucia Scorțescu a solicitat de la autorități să-i spună de ce a fost „exilată” la opt ani. Inițial, răspunsurile au fost diferite, ca într-un final să i se spună că motivul a fost unul „politic”: „Mamă dragă, să exilezi un copil de opt ani pe motiv politic...”