Cum s-a împușcat Rusia în picior tăind gazul Europei. Infrastructură de gaze rusești este dezvoltată în principal cu scopul de a furniza gaz în Europa și este în unele cazuri dependentă de Europa

O părere răspândită larg în mijloacele de informare din Europa prin intermediul propagandei rusești încearcă să inducă ideea că Moscova se poate descurca excelent din punct de vedere economic și fără piața europeană.

Realitatea, însă, contrazice flagrant această teorie. Un analist economic specializat în sursele deschise prezintă aspectele pragmatice care fac imposibilă în acest moment redirecționarea producției de gaz metan a Rusiei către piața din est, în special către China, scrie ziare.com.

„Dacă Rusia vrea să oprească exportul în Europa a majorității producției interne de gaz metan, va trebui să-și reconstruiască complet infrastructura actuală de transport. Aceasta include atât conductele, cât și terminalele GNL (n.r. - gaz natural lichefiat).

În acest moment, Rusia nu are construite conducte care să livreze în China gaze naturale din principalele sale zăcăminte - Urengoy și Yamburg. Prin urmare, nu este fezabil pentru ei să redirecționeze acum către China, pur și simplu, fluxul tăiat Europei.

Proiectul conductei „Puterea Siberiei”, pe care Rusia o folosește pentru a transporta către China gaz extras din zăcământul mai mic ca dimensiune, de la Chayanda, a fost menționat în premieră în 2007. Construcția a început în 2012. A fost finalizată abia în 2019. A durat 12 ani în total, dintre care 7 ani construcția.

Această conductă este mai scurtă decât magistralele care ar fi necesare pentru a redirecționa fluxul de la Urengoy și Yamburg către China. Ar dura peste un deceniu în condiții perfecte pentru a construi infrastructura de transport. Din cauza sancțiunilor, poate să nu fie nici măcar posibil.

În privința exportului gazului natural lichefiat (GNL) al Rusiei în afara Europei, există o altă problemă majoră. Rusia are două terminale principale de GNL - Yamal și Sahalin. Doar că terminalul Yamal este conectat exclusiv la terminalele occidentale.

Yamal LNG are o capacitate de producție anuală de 16,5 milioane de tone de GNL. Acesta este echivalentul a 22,75 miliarde de metri cubi de gaz metan, sau a 41,36% din capacitatea anuală de transport pe magistrala Nord Stream 1.

În plus, Rusia are două proiecte mai mici de terminale GNL pentru vest: Vysotsk LNG și Portovaya LNG. Vysotsk produce doar 0,66 mtpa (n.r. - milioane de tone anual), iar Portovaya LNG nu este încă operațional și va produce 1,5 mtpa.

Pe de altă parte, Yamal LNG nu este situat într-o poziție geografică optimă pentru exportul în Asia. Yamal LNG a fost construit cu intenția de a utiliza terminalul Fluxys LNG de la Zeebrugge, Belgia, ca principal port de GNL al Rusiei pentru regiunea Asia-Pacific, atunci când gheața blochează portul rusesc Sabetta.

O altă problemă: Noua flotă de petroliere GNL Arc7 Ice-Class, pe care Rusia a achiziționat-o pentru a transporta GNL de la terminalul Yamal atunci când gheața este prea groasă, depinde în mare măsură de companiile europene pentru întreținere.

În concluzie, actuala infrastructură de gaze rusești este dezvoltată în principal cu scopul de a furniza gaz în Europa și este în unele cazuri dependentă de Europa. Redirecționarea fluxului de gaz către Asia este un proces care va dura decenii și va costa sute de miliarde.

Un lucru de reținut este că China a negociat la sânge, în urmă cu câțiva ani, acordul de cumpărare a gazului rusesc. Chiar dacă Rusia ar dezvolta infrastructura pentru a exporta în China, ar primi un preț considerabil mai mic de la guvernul chinez, care este un singur cumpărător cu o putere de cumpărare uriașă, spre deosebire de războiul de licitații pe piața liberă, care este piața europeană a gazelor.

Astfel, Rusia ar trebui să investească sume uriașe, pentru a obține mai puțini bani pentru gazul său. Tranziția pe scară largă nu este viabilă", încheie analistul Oliver Alexander.