Cele mai ieftine și sănătoase trei soiuri de pește. Nu conțin mercur și sunt mai bune decât somonul

Auzi atât de multe despre toate tipurile de pește si fructele de mare încât nu mai știi care sunt mai sănătoase, care este toxic, pe care îl poți consuma în cantități limitate și ce pește poți mânca pe săturate. Peștele, în sine, este un tip de carne extrem de sănătoasă, însă există câteva aspecte pe care trebuie să le ai în vedere pentru a putea alege cel mai potrivit pește pentru tine.

Proteinele și acizii grași de tip Omega-3 fac din pește un aliment ideal pentru buna funcționare a întregului organism, dar mai ales pentru sănătatea creierului, însă trebuie să știi ce avantaje și ce dezavantaje are fiecare tip de pește.

Opțiunile de pesti si fructe de mare care au un conținut scăzut de mercur includ: somonul, hering, sardinele, codul, macroul (de dimensiuni mici ) creveții, stridiile, scoicile și crabul.

Dacă somonul, păstrăvul, dorada, crapul, somnul sau scrumbia sunt prea scumpe pentru bugetul vostru, atunci aveți opțiuni sănătoase mai ieftine. Este vorba de hamsia, sardinele sau șprotul.

Ce pește de apă dulce poți mânca

Dintre pestii de apa dulce, cei mai sanatosi sunt bibanul si păstrăvul, în special păstrăv cenușiu. Se hrănesc cu insecte și alte vietați acvatice și sunt mai puțin susceptibile de a conține niveluri ridicate de poluanți dăunători. Mănâncă mai rar pești grași, cum ar fi păstrăvul de lac, sau pești care se hrănesc cu fundul lacurilor și cursurilor de apă, cum ar fi somnul și crapul.

Mai jos, regăsești informațiile nutritive esențiale pentru cele mai des consumate specii de pești și fructe de mare.

Ton

Pro: tonul se găsește peste tot, este atât de accesibil încât îl poți cumpăra atât proaspăt, cât și la conservă, și este ușor de gătit în nenumărate feluri. Tonul este bogat în proteine, acizi grași Omega-3 și seleniu, precum și în vitamina A, D, C și B-6. În plus, este un pește moderat din punct de vedere caloric (130 kCal per 100 grame), deci nu îți va da peste cap dieta.

Contra: fiind un peste mare, conține cantități moderate de mercur, așa că ideal ar fi să te limitezi la cel mult 3 conserve de ton pe săptămână.

*tonul la conservă, în suc propriu, este cea mai recomandată opțiune, mai ales pentru că uleiul adaugă foarte mult la aportul caloric per produs. Raportul calitate - preț este excelent și poate fi gătit în nenumărate feluri – la grătar, la cuptor, în salate, sushi, paste și chiar supe.

Somonul

Pro: somonul se remarcă prin conținutul foarte bogat de vitamine D si B, precum și de acizi grași Omega-3 și Omega-6, dar și de proteine și antioxidanti. Este unul dintre peștii cei mai bogați în acizi grași, așa încât majoritatea suplimentelor alimentare cu Omega-3 conțin ulei de somon.

Contra: majoritatea tipurilor de somon conțin urme de mercur, așa că ar trebui să limitezi și cantitatea de somon consumată. Două porții pe săptămână este o cantitate suficientă de somon. Ai grijă și la cantități – somonul este un pește gras, deci aportul caloric este considerabil (208 calorii per 100 grame).

*somonul sălbatic este cel mai indicat, întrucât este cel mai bogat în nutrienți și grăsimi sănătoase. Caută, mereu, eticheta albastră care atestă originea peștelui.

Pește răpitor

Pro: În această categorie intră păstrăvul, bibanul, macroul, rechinul, lipanul, știuca, cleanul, etc. Acești pești sunt, de regulă, slabi din punct de vedere caloric și bogați în vitamine, acizi grași Omega-3 și minerale.

Contra: rechinul, peștele macrou "rege" și celelalte tipuri de răpitori conțin cantități ridicate de mercur, așa că nu este indicat să fie consumate frecvent aceste tipuri de pește, ci numai ocazional.

*evită consumul frecvent de pește răpitor, dacă este posibil.

Codul

Pro: codul este un pește slab, bogat în nutrienți, are gust ușor și ușor dulce, cu o textură delicată. Uleiul de cod este adesea regăsit în suplimentele alimentare pe bază de Omega-3, datorită aportului său bogat de acizi grași sănătoși. În plus, este foarte gustos, dulce, consistent și versatil în bucătărie, neavând un gust pregnant de pește. În plus, codul este bogat în vitaminele B16 și B12, precum și în vitaminele A, E și C.

Contra: Codul poate contine cantitati mici de mercur, dar si nematozi- viermi rotunzi paraziți care se găsesc în mod natural în peștii grasi de apă rece, cum ar fi codul. "Nematozii nu sunt dăunători atunci când peștele este gătit corespunzător la o temperatură internă de peste 60 grade C, pe care tehnicile normale de gătit o depășesc în general, sau daca a fost congelat, dacă este destinat consumului crud sau semigatit.'


Crabul

Contra: crabul trebuie gatit, în mod obligatoriu, în ziua în care a fost cumpărat, pentru că își pierde rapid calitățile nutritive și se strică repede. În ceea ce privește aportul de mercur, este important de reținut că toate fructele de mare au o concentrație ușor mai crescută de mercur, față de pești, așadar este bine să consumi crab cu moderație.

*cumpără mereu crab proaspăt și gătește-l în aceeași zi. De asemenea, ai grijă ca, la restaurant, crabul să fie bine preparat, să nu fie crud și să nu aibă gust ciudat.

Creveți

Pro: spre deosebire de alte fructe de mare, creveții conțin cantități reduse de mercur, deci pot fi mâncați inclusiv în timpul sarcinii. În plus, creveții au un gust foarte curat și un aport caloric foarte mic (99 kCal per 100 grame).

Contra: există, pe piață, o mulțime de produse pe bază de creveți crescuți în ferme de fructe de mare și va fi foarte greu să îi alegi pe cei sălbatici.

*încearcă să achiziționezi creveți oceanici.

Sardine și anșoa

Pro: sardinele și anșoa sunt bogate în acizi grasi Omega-3 și Omega-6 și în vitamina D. Anșoa are, de asemenea, și un conținut bogat de fier. De asemenea, nu conțin cantități periculoase de mercur.

Contra: au un gust mai puternic, care nu este agreat de toată lumea.

Toate tipurile de pește și fructe de mare sunt, în principiu, sănătoase și pot fi consumate fără griji, atât timp cât ai în vedere o dietă echilibrată, bazată pe proteine, fibre, minerale și vitamine. Unele tipuri de pește sunt, într-adevăr, mai recomandate decât altele întrucât sunt mai grase, deci au o cantitate mai mare de acizi grași Omega-3.

Consumul de pește este esențial pentru dezvoltarea corpului și a creierului, facilitează creșterea în volum a materiei cenușii, te protejează de afecțiunile cardiace, ajută la prevenirea depresiei, scade riscul apariției bolilor autoimmune și îți asigură un somn odihnitor.

Dacă nu îți place, însă, gustul de pește, sau îl consumi foarte rar, este recomandat să te orientezi după un supliment alimentar pe bază de acizi grași Omega-3, pentru a-ți asigura aportul zilnic necesar.

Care sunt peștii pe care ar trebui să-i mănânci ocazional

Pe aceasta lista ar fi pestii precum macroul "rege", rechinul, peștele spadă. Toate recomandările privind peștele datorate nivelurilor crescute de mercur ar trebui luate în serios, dar si ingestia fibrelor de plastic. Speciile care au mai multe șanse să mănânce plastic pe baza mediului lor, a habitatului și a comportamentului de hrănire sunt rechinii, grouperul și tonul, care vânează alți pești sau organisme marine ca hrană.

Pe măsură ce peștii mici sunt consumați de pești mai mari în lanțul alimentar, concentrațiile de mercur și poluanți organici persistenți (POP) cresc, astfel încât peștii mari, prădători din adâncul oceanului, tind să conțină niveluri mai înalte. Fibrele plastice nu se biodegradează și devin poluanți persistenți ai mediului. Când peștii consumă materiale plastice, acestea se pot acumula în interiorul tractului gastro-intestinal și le pot provoca daune fizice, dar si oamenilor care ii consuma.Cercetătorii nu știu prea multe despre efectele ingerării de plastic asupra peștilor sau a oamenilor. Cu toate acestea, există dovezi că microplasticele și chiar și particulele mai mici numite nanoplastice se pot deplasa din tractul digestiv unui pește la țesutul muscular, care este partea pe care oamenii o mănâncă de obicei.

De aceea, e bine să evitați consumul frecvent de pește mare, cum ar fi rechinul, peștele-spadă, peștele-țiglă și macroul "rege".

Acest lucru este deosebit de important pentru populațiile vulnerabile, cum ar fi copiii mici, femeile însărcinate sau care alăptează și adulții mai în vârstă. Copilul nenăscut este cel mai sensibil la efectele mercurului, în special în timpul lunii a treia și a patra de gestație.

Paraziții peștilor pot dăuna oamenilor?

Bolile parazitare transmise omului de peste si fructe de mare sunt cauzate de cestode, trematode și nematode și apar în urma ingerării de paraziți vii sau ca reacții alergice (de hipersensibilitate) la antigenele paraziților.

Pentru alergie, parazitul din produsele pescărești implicat este nematodul Anisakis simplex, iar sensibilizarea are loc prin infecția cu larve vii. Odată sensibilizat, răspunsul la alergenii nematozi poate fi extrem de agresiv și poate genera boală severă, chiar si soc anafilactic. La un individ sensibilizat, infecția poate provoca un episod alergic concomitent cu Anisakis simplex sau poate fi provocată doar printr-o noua expunere la alergenul parazitului ucis. Alergia la A. simplex este relativ comună în unele regiuni din Spania, dar a fost raportată în tari ale Europei. Exista insa si alergia la produse din peste, care este cauzata genetic - o proteină din mușchiul de pește numită parvalbumină poate declanșa o reacție la unii oameni și există șansa ca această proteină să se găsească și în unele uleiuri de pește.

Prevenirea sensibilizării se face prin controlul infecției cu Anisakis simplex. Multe metode tradiționale de marinare și afumare la rece nu sunt suficiente pentru a ucide Anisakis simplex, iar congelarea sau tratamentele termice rămân cele mai eficiente procese care garantează distrugerea acestuia. Toți peștii de apă de mare și de apă dulce capturați sălbatici trebuie să fie considerați expuși riscului de a conține orice parazit viabil care afectează sănătatea umană dacă aceste produse urmează să fie consumate crude sau aproape crude. Pentru peștii sălbatici de captură, nicio zona de pescuit maritim nu poate fi considerat libera de Anisakis simplex. Odată ajunse în corpul uman, larvele pot invada tractul gastrointestinal. În cele din urmă, parazitul moare și produce o masă inflamată în esofag, stomac sau intestin.

Care pește este cel mai puțin probabil să aibă paraziți vizibili?

• Păstrăv.
• Somon.
• Ton.
• Macrou.
• Sardine.
• Marlin.

Ce pește poate avea viermi?

Viermii rotunzi, numiți nematozi, sunt cel mai frecvent parazit întâlnit la calamar si peștii de apă sărată, cum ar fi:

• codul,
• cambula,
• halibutul,
• stânca,
• heringul,
• pollockul,
• bibanul
• lipacul.
  
  

Ce este anisakiaza?

Anisakiasis, sau boala viermilor de hering, este o boală parazitară cauzată de nematozii care se atașează de peretele esofagului, stomacului sau intestinului. Cele mai bune modalități de a preveni această boală este de a evita consumul de pește si calamar crud sau insuficient gătit.

Anisakiaza se găsește cel mai frecvent în zonele în care consumul de pește crud este popular, cum ar fi Japonia. Cu toate acestea, deoarece consumul de pește insuficient gătit devine din ce în ce mai frecvent, au existat cazuri observate în Statele Unite, Europa, America de Sud și chiar si in Romania, unde oamenii au adoptat bucataria japoneza de tip "sushi.". Oricine mănâncă pește sau calamar crud sau insuficient fiert poate fi în pericol, dar mai ales gravidele, la care reactiile pot fi deosebit de periculoase.

Diagnosticul se face, în general, prin endoscopie, radiografie sau intervenție chirurgicală dacă viermele a fost încorporat.

Semnele și simptomele anisakiazei sunt dureri abdominale, greață, vărsături, distensie abdominală, diaree, sânge și mucus în scaun și febră ușoară. Pot apărea, de asemenea, reacții alergice cu erupție cutanată și mâncărime și, rar, anafilaxie.

FDA recomandă următoarele pentru prepararea sau depozitarea fructelor de mare pentru a ucide paraziții.

• Gătiți fructele de mare în mod adecvat (la o temperatură internă de cel puțin~63 ° C
• Congelarea peștelui
• sub -20°C timp de 7 zile (timp total) sau
• sub-35°C sau până când se solidifică și depozitarea sub -35°C timp de 15 ore, sau
• sub -35°C până când se solidifică și se păstrează sub -20°C timp de 24 de ore.

Tratamentul pentru anisakiaza poate necesita îndepărtarea viermelui din organism prin endoscopie sau intervenție chirurgicală.