Cât de aproape a fost lumea de un DEZASTRU NUCLEAR în „Sâmbăta neagră”. Noi documente fac lumină în acest caz: Tragedie evitată la milisecundă

Comandantul unui submarin sovietic înarmat nuclear a intrat în panică și a fost la un pas de a lansa o torpilă nucleară în timpul crizei rachetelor din Cuba, în urmă cu 60 de ani, după ce a fost orbit și dezorientat de tacticile agresive ale SUA, potrivit unor documente traduse recent. Mulți istorici nucleari sunt de acord că 27 octombrie 1962, cunoscută sub numele de “Sâmbăta neagră”, a fost cea mai apropiată dată când lumea a fost mai aproape de o catastrofă nucleară, deoarece forțele americane au impus o blocadă Cubei pentru a opri livrările de rachete sovietice.

În aceeași zi, un avion de spionaj U-2 a fost doborât deasupra insulei, iar un altul a dispărut deasupra Siberiei când pilotul s-a rătăcit.

La șase decenii de la „cea mai periculoasă zi din lume”, dezvăluirea de săptămâna trecută că un avion de război rusesc a tras o rachetă în apropierea unui avion de supraveghere britanic Rivet Joint deasupra Mării Negre a sporit încă o dată îngrijorarea că o eroare de calcul sau un accident ar putea declanșa o escaladare necontrolată, scrie Fanatik.ro.

În octombrie 1962, SUA și-au trimis forțele antisubmarin pentru a vâna submarinele sovietice care încercau să se strecoare prin “carantina” impusă în Cuba. Momentul cel mai periculos a avut loc atunci când unul dintre aceste submarine, B-59, a fost forțat să iasă la suprafață noaptea târziu în Marea Sargasso pentru a-și reîncărca bateriile și s-a trezit înconjurat de distrugătoare americane și de avioane antisubmarin care îi dădeau târcoale.

Într-o relatare recent tradusă, unul dintre ofițerii superiori de la bord, căpitanul clasa a doua Vasili Arhipov, a descris scena.

„Survoluri ale avioanelor la doar 20-30 de metri deasupra turnului de comandă al submarinului, utilizarea unor proiectoare puternice, focuri de tunuri automate (peste 300 de obuze), lansarea de încărcături de adâncime, tăierea în fața submarinului de către distrugătoare la o distanță periculos de [mică], tunuri de țintire asupra submarinului”, și-a amintit Arhipov, șeful de stat major al brigăzii 69 de submarine, citat de The Guardian.

În relatarea sa, oferită pentru prima dată în 1997, dar publicată pentru prima dată în limba engleză de Arhiva Națională de Securitate de la Universitatea George Washington, comandantul submarinului, Valentin Savitski, și-a pierdut cumpătul.

Arhipov a spus că unul dintre avioanele americane “a aprins reflectoare puternice și i-a orbit pe oamenii de pe punte, astfel încât îi dureau ochii”.

“A fost un șoc”, a spus el. “Comandantul nu putea fizic să dea niciun ordin, nu putea nici măcar să înțeleagă ce se întâmpla.”

Arhipov a explicat și care a fost riscul: “Comandantul ar fi putut ordona instinctiv, fără contemplare, o ‘scufundare de urgență’; apoi, după scufundare, întrebarea dacă avionul trăgea în submarin sau în jurul acestuia nu ar fi venit în capul nimănui. Acesta este războiul”.

În relatarea sa, Arhipov a minimalizat rolul său și cât de aproape a fost comandantul submarinului B-59, Savitski, de a lansa singura torpilă cu încărcătură nucleară a submarinului.

Cu toate acestea, Svetlana Savranskaia, directorul programelor rusești ale Arhivei Naționale de Securitate, a intervievat un alt comandant de submarin din aceeași brigadă, Riurik Ketov, care a declarat că Savitski era convins că sunt atacați și că războiul cu SUA a început.

Comandantul a intrat în panică, cerând o “scufundare urgentă” și pregătirea torpilei numărul unu cu focos nuclear.

Cu toate acestea, deoarece ofițerul de semnalizare se afla în drum, Savitski nu a putut coborî imediat pe scara îngustă prin turnul de comandă, iar în timpul acelor câteva momente de ezitare, Arhipov și-a dat seama că forțele americane semnalizau, mai degrabă decât atacau, și că trăgeau în mod deliberat în afara părții laterale a submarinului.

“L-a chemat pe Savitski și i-a spus: ‘Calmează-te, uite că semnalizează, nu atacă, hai să semnalizăm înapoi’. Savitski s-a întors, a văzut situația, i-a ordonat ofițerului de semnalizare să semnalizeze înapoi”, a declarat Savranskaia. Ea a adăugat că alți doi ofițeri ar fi trebuit să confirme orice ordin al lui Savitski înainte ca torpila nucleară să fi putut fi lansată.

Tom Blanton, directorul Arhivei Securității Naționale, a declarat că tacticile agresive folosite de vânătorii de submarine americani au contribuit la această apropiere de dezastru.

La o conferință organizată la Havana în 2002, John Peterson, un locotenent de pe USS Beale, distrugătorul cel mai apropiat de submarinul rus, a declarat că el și echipajul său au fost supărați de ordinele de a folosi doar încărcături de antrenament de adâncime , care produceau doar o explozie puternică.

Așa că au îndesat grenade de mână în tuburi de hârtie igienică, care țineau știftul în jos câteva sute de metri înainte de a se dezintegra și de a face ca grenada să explodeze lângă corpul submarinului.

Ofițerul rus de informații pentru transmisiuni de pe B-59, Vadim Orlov, a declarat că experiența a fost ca și cum te-ai afla în interiorul unui butoi cu ulei lovit cu un baros.

Ofițerii și echipajul erau deja epuizați. Au navigat din nordul îndepărtat al Rusiei, în submarine care nu erau adaptate pentru apele calde. Temperaturile interne din compartimentul motoarelor au crescut până la 65 de grade Celsius, cu niveluri de dioxid de carbon de câteva ori mai mari decât cele normale, iar apa potabilă era foarte puțină, și-a amintit Arhipov.

Incidentul cu B-59 a fost doar una dintre crizele în cascadă din acea zi. Un U-2 a dispărut deasupra Siberiei când pilotul s-a rătăcit, orbit de aurora boreală și indus în eroare de o defecțiune a busolei în apropierea polului nord.

Câteva avioane interceptoare F-102 au fost trimise pentru a proteja U-2, dar șefii de stat major care au dat ordinul de lansare a acestora nu știau că acestea au fost înarmate cu rachete nucleare în mod normal, odată ce nivelul de alertă a fost ridicat la Defcon 2.

Câteva minute mai târziu, șefii de stat major au auzit că un alt U-2 a fost doborât deasupra Cubei și au presupus că este vorba de o escaladare deliberată din partea Moscovei. De fapt, ordinul fusese dat independent de doi generali sovietici din Cuba.

Șefii interarme nu știau, de asemenea, că existau 80 de focoase nucleare pe rachetele aflate deja în Cuba atunci când au recomandat ca SUA să efectueze atacuri aeriene și apoi o invazie în Cuba.

Recomandarea a fost anulată de președintele John Kennedy, în timp ce negocierile cu reprezentanții sovietici, unii dintre ei într-un restaurant chinezesc din Washington, făceau progrese, ceea ce a dus în cele din urmă la retragerea rachetelor sovietice din Cuba, în timp ce rachetele americane au fost retrase din Turcia.

Tom Collina, director de politici la Ploughshares Fund, un grup de susținere a dezarmării, a declarat că Sâmbăta Neagră “ne amintește că motivul pentru care am scăpat de astfel de lucruri în trecut este în primul rând norocul. Am avut un management bun, am avut gânditori buni”, a declarat Collina, coautor al cărții “The Button”, o carte despre cursa înarmărilor nucleare. “Dar, practic, am avut noroc în cele mai apropiate situații în care am fi putut fi implicați într-un război nuclear.”

În incidentul de deasupra Mării Negre din 29 septembrie anul acesta, două avioane de luptă rusești Su-27 au urmărit un avion de supraveghere electronică Rivet Joint al Royal Air Force, iar unul dintre avioanele rusești a lansat o rachetă.

Forțele aeriene ruse au investigat și au susținut că a fost rezultatul unei defecțiuni tehnice. Oficialii britanici nu sunt convinși că a fost un accident, dar comunicațiile interceptate au arătat clar că controlorii ruși de la sol au fost șocați de ceea ce s-a întâmplat, sugerând că, dacă a fost o demonstrație de forță deliberată, aceasta a fost decizia pilotului, mai degrabă decât un ordin de la Moscova.

Întâlnirea apropiată a determinat o vizită neprogramată la Washington, la 18 octombrie, a ministrului britanic al apărării, Ben Wallace, pentru a coordona răspunsurile în cazul unei erori de calcul sau al unei ciocniri accidentale între forțele NATO și cele rusești și pentru a cere acordul Washingtonului pentru ca Marea Britanie să reia patrulările Rivet Joint cu escortă de avioane de vânătoare.