Boomul misterioaselor vânzări de cărți la mâna a doua: alimentate de foamea de date a inteligenței artificiale?

În lumea cărților la mâna a doua se întâmplă ceva misterios, care a atras atenția librarilor independenți din mai multe țări.

În ultimele luni, aceștia au observat un tipar straniu de cumpărări: numeroase romane sunt achiziționate în cantități mari și trimise către depozite îndepărtate, fără explicații clare despre ce se va întâmpla cu ele.

Într-o săptămână obișnuită, Stuart Manley de la Barter Books, din Northumberland, vindea două sau trei mii de cărți. Însă, recent, a primit o singură comandă en-gros din partea unei companii canadiene, care a egalat volumul pe care s-ar fi așteptat să-l vândă în șapte zile întregi.

El spune că nu a „văzut niciodată așa ceva în 30 de ani de comerț cu cărți la mâna a doua”.

Manley nu este singurul. Librari din întreaga lume au raportat comenzi uriașe la fel de neobișnuite, care par să vină dintr-un tipar comun, dar cu o destinație finală necunoscută.

Nimeni nu știe cu certitudine unde ajung aceste volume. Librarii bănuiesc însă că nu sunt cumpărate pentru cititori pasionați de peste hotare, ci pentru altceva, cu un apetit uriaș pentru informație nouă: inteligența artificială.

Ideea că acest boom al vânzărilor de carte second-hand este alimentat de explozia dezvoltării AI își are originea într-o decizie judecătorească din Statele Unite.

În 2025, un judecător a hotărât că folosirea cărților cumpărate în acest mod pentru a antrena programe de inteligență artificială nu încalcă legislația americană privind drepturile de autor.

Decizia a venit în urma unui proces intentat firmei de AI Anthropic de către trei autori. În hotărârea sa, judecătorul William Alsup a afirmat că utilizarea cărților acestor autori de către Anthropic a fost „exceedingly transformative” și, prin urmare, permisă de legea din SUA.

Când documentele instanței au fost făcute publice luna trecută, a ieșit la iveală și faptul că unele cărți erau distruse în procesul de antrenare a chatbotului AI al companiei, Claude.

„Claude este antrenat pe un amestec de date disponibile public pe web, seturi de date achiziționate comercial și date pe care le generăm noi înșine”, a declarat un purtător de cuvânt al companiei.

Reprezentanții au insistat că achiziționarea de cărți pentru antrenarea sistemelor de inteligență artificială este o practică larg răspândită în industrie.

„Niciunul dintre programele noastre de achiziție de date nu cumpără și nu distruge cărți rare sau de anticariat”, au adăugat ei.

Cu toate acestea, ideea că volumele sunt mărunțite și transformate în materie primă digitală provoacă neliniște în rândul unor librari și colecționari.

David Tobin, care conduce Walden Books în nordul Londrei, a înregistrat și el vânzări neobișnuite.

„Pe de o parte, este foarte plăcut să vinzi unele dintre aceste titluri care nu s-au mai vândut de ani de zile. Dar ar fi trist dacă, în cele din urmă, vor fi distruse”, spune el.

Documentele din procesul Anthropic au arătat că proiectul de preluare a cărților vechi în vederea digitizării era numit în comunicările interne ale companiei „Project Panama”.

Actele au indicat că obiectivul firmei era „scanarea distructivă a tuturor cărților din lume”.

Scanarea distructivă presupune trimiterea volumelor în locuri unde pot fi digitizate la scară industrială.

Procedeul include îndepărtarea cotorului, astfel încât toate paginile să poată fi scanate rapid, iar ceea ce rămâne din carte este apoi reciclat.

„În jurul Project Panama plutește mult mister”, spune Manley, de la Barter Books.

„Numele îmi este nou, dar realitatea proiectului nu este. A fost subiectul multor discuții pe forumurile de librari.”

El nu știe dacă volumele pe care le vinde sunt cumpărate pentru acest proiect sau pentru inițiative similare ale altor companii de AI.

Totuși, recunoaște că este dificil să găsești o explicație pentru aceste vânzări, care par complet aleatorii, fără „nicio logică” clară.

Comenzile au variat de la texte obscure în limba latină până la romane western. Diversitatea acestor titluri sporește suspiciunile.

Experții spun că această varietate de subiecte indică din nou spre AI, deoarece textele neobișnuite și rare pot oferi material proaspăt pentru îmbunătățirea antrenării modelelor lingvistice de mari dimensiuni, tehnologia care stă la baza instrumentelor generative precum chatboturile.

Profesoara Emily Hudson, specialistă în proprietate intelectuală la Universitatea Oxford, subliniază că legile privind drepturile de autor în Regatul Unit diferă de cele din SUA.

„Punctul de plecare în Marea Britanie este că toate aceste acte de copiere – crearea bibliotecii de antrenament și derularea efectivă a antrenării – necesită permisiunea titularului dreptului de autor”, afirmă ea.

Pentru librari, toate acestea creează o dilemă dificilă.

Nu se simt confortabil cu ideea ca volumele să fie distruse, chiar dacă recunosc că nu orice titlu merită neapărat salvat pentru posteritate.

„Un text academic recent, publicat în doar 100 de exemplare, dintre care 75 se află deja în biblioteci, poate fi foarte rar pe piață. Dar poate că nu e chiar o pierdere atât de mare dacă un exemplar este distrus”, spune Derek Walker, proprietarul librăriei McNaughtan's din Edinburgh.

„Însă noi avem și am vândut cărți care sunt, de pildă, singurul exemplar cunoscut rămas dintr-o ediție din secolul al XVIII-lea.

Ar fi o problemă mult mai gravă dacă un astfel de volum ar fi cumpărat pentru a fi distrus, după ce a supraviețuit atâta timp.”

Manley consideră că reciclarea cărților este totuși o soluție bună pentru multe titluri pe care publicul nu le mai dorește pe rafturi, mai ales atunci când acest lucru vine la pachet cu un plus de vânzări pentru librării.

„Unii pot avea preocupări etice legate de destinația finală a cărților și de faptul că sunt distruse”, spune el.

„Dar lumea nu mai are nevoie de cinci milioane de exemplare din The Da Vinci Code.

Am avut cărți listate pe internet de 20 de ani, care nu s-au vândut deloc până acum”.