BLAJINII // Ultimele cuvinte: Ce au făcut și au spus în ultimele clipe din viață Esinencu, Volontir, Vrabie, Tarlapan…

„Viața asta-i scurtă tare” // Mihai Volontir spunea că „va plana undeva în aer și va vedea totul, iar dacă ceva nu îi va plăcea, va coborî și ne va trage de urechi”

În ultima perioadă, Republica Moldova a pierdut mai mulți oameni de cultură, care prin creația lor au făcut istorie, au sfidat regimurile și au devenit de neînlocuit. Pe lângă lucrările desăvârșite, care vor rămâne în memoria istoriei, aceste personalități au lăsat apropiaților și ultimele cuvinte.

În ajunul Paștelui Blajinilor, vă propunem mai multe mesaje sensibile, spuse la granița dintre două lumi de regretații noștri maeștri.

„Copilul teribil” al literaturii române din Basarabia, Nicolae Esinencu, s-a stins din viață în urmă cu doar două săptămâni, la 25 aprilie 2016. Dar nonconformismul care l-a consacrat va rămâne în literatură pentru totdeauna.

„Respirați!”

Deși golul lăsat în sufletul apropiaților este încă imens, amintirile sunt dintre cele mai frumoase. „Tata era la cimitir la un an de la moartea mamei. Eu eram în Franța și l-am sunat. Noi suntem aici, la mama. Am venit la To (așa o numea tata pe mama). Să nu uitați niciodată cât de mult v-a iubit mama... voi ați avut o mamă unică”, povestește fiica scriitorului, regizoarea Nicoleta Esinencu.

După câteva zile, scriitorul a fost internat la spital, iar fiica acestuia a ajuns la Chișinău. „Când m-a văzut, m-a apucat strâns de mână. Mi-a zis ceva, dar avea masca de oxigen și nu am înțeles ce a vrut să-mi zică... Mi-am amintit atunci că el mi-a repetat într-una: Nica, mama înainte ca să moară mi-a zis ceva și eu nu am înțeles ce mi-a zis”, își amintește regizoarea.

Acasă, Nicoleta Esinencu a găsit pe biroul lui cartea de versuri „Antene” în care a scris pentru copiii săi un mesaj: „Ăsta a fost aerul, care m-a învățat să respir! Când a fost… ne este… cel mai greu în viață. Respirați!”.

„Georgelușa, toată speranța mea e în tine”

Autorul Stemei de Stat şi al bancnotelor leului moldovenesc, artistul plastic Gheorghe Vrabie, s-a stins și el din viață în această primăvară. „Părintele” valutei naționale a decedat pe 31 martie, la 77 de ani abia împliniți.

„Tatăl meu a fost un adevărat maestru în tot ceea ce făcea, un om-enciclopedie, de o inteligență rară și cu multă demnitate. Un om incomod, dar a cărui părere mereu a contat și la care, în primul rând, apelau ceilalți artiști, chiar pentru o simplă recomandare sau un sfat”, povestește cu mândrie fiica acestuia, fotografa Geta.

Artistul i-a promis ei biblioteca lor enormă, iar în ultima seară i-a mărturisit că își dorește foarte mult ca sonetele pe care le-a scris de-a lungul anilor să vadă lumina tiparului, anul acesta, într-o carte care să fie intitulată „Culorile frumuseții și ale revoltei”.

„Ultimele sale cuvinte au fost aceleași pe care mi le spunea de mică: Georgelușa, toată speranța mea e în tine”, rememorează fiica lui Gheorghe Vrabie, Geta.

„A plecat subit”

„Am văzut eclipsa şi-s / Amuzat, cum nu se poate: / Sus, pe cer, un ochi închis, / Jos, pe Terra... guri căscate”. Multe guri căscate a lăsat și cunoscutul epigramist Efim Tarlapan, însă pe 8 decembrie 2015 toate gurile s-au închis, iar umorul autohton și-a mai pierdut din „vitalitate”.

În ultimele zile de viață, epigramistul i-a spus fiului său că îi este dor de el, deoarece nu se văzuseră de mult timp.

„M-a rugat doar să-i fiu alături. A refuzat să meargă la spital. A doua zi a decedat în brațele mele. A plecat subit”, spune scurt fiul acestuia, Corneliu Tarlapan.

Umor până în ultima clipă

„Viața asta-i scurtă tare” a cântat Mihai Volontir și pe bună dreptate, fiindcă pierderea acestuia a zguduit întreaga lume cinematografică. Celebrul actor, cunoscut în rolul țiganului Budulai, a decedat pe 15 septembrie 2015, la 81 de ani.

„Ultimul mesaj al său a fost pentru tineri, îndemnându-i să muncească mult, cinstit, cu dăruire și să-și iubească patria și pământul, așa cum a făcut-o el”, povestește soția acestuia, Eufrosinia Dobândă.

Chiar dacă a dispărut fizic, actorul spunea „că va plana undeva în aer și va vedea totul, iar dacă ceva nu îi va plăcea, va coborî și ne va trage de urechi”, mai spune râzând soția actorului, precizând că Mihai Volontir și-a păstrat umorul până în ultima clipă.

„S-a dus cu o mare durere în suflet că nu a reușit să facă mai mult. I-au tăiat aripile din umeri, nu i-au dat voie să zboare din nou”, conchide trist Eufrosinia Dobândă.