Adevăratul motiv pentru care liderul Bisericii Ortodoxe Ruse sprijină războiul lui Putin

Patriarhul Kirill, liderul Bisericii Ortodoxe Ruse din 2009, a venit din nou în sprijinul mașinii de ucidere a președintelui rus Vladimir Putin în Ucraina.

Kirill crede că Dumnezeu este de partea Rusiei, chiar dacă forțele lui Putin bombardează maternitățile și cadavrele bărbaților, femeilor și copiilor mutilați sunt descoperite în orașele ucrainene ocupate recent de trupele ruse, precum Bucea.

În multe privințe, invazia Ucrainei de către Putin a devenit un război sfânt pentru Rusia. Ambițiile sale geopolitice sunt strâns legate de credință: la fel ca fostul președinte american Donald Trump, Putin a țesut naționalismul, credința, valorile conservatoare și restaurarea Russky mir („lumea rusă”). Și l-a înscris pe Chiril ca membru al său, care împărtășește părerile sale homofobe. Freedom House, un organ de supraveghere a democrației, numește afirmațiile anti-LGBT ale lui Putin „homofobie sponsorizată de stat” folosită pentru a controla Rusia și spune că „reglementarea genului și a sexualității rămân în fruntea agendelor politice interne și internaționale ale Rusiei”, potrivit Foreign Policy, transmite ziare.com.

Duminică a fost Paștele ucrainean, cunoscut sub numele de Velykden („Ziua Mare”) în Ucraina, o sărbătoare importantă care sărbătorește învierea lui Iisus Hristos. Pentru mulți, este o zi care comemorează renașterea. Aproximativ 70% dintre ucraineni sunt creștini ortodocși. Dar anul acesta, a fost departe de sărbătoarea fericită cu ouă tradiționale vopsite și pască. În schimb, sărbătoarea a fost plină de nenorociri, pentru că Rusia a continuat să-și desfășoare ofensiva brutală în Ucraina, iar aproape 7,7 milioane de ucraineni au fost forțați să-și părăsească casele. Cu toate acestea, unii au făcut eforturi mari să iasă și să-și binecuvânteze coșurile cu produse și ouă de către preoți: o aparență de normalitate în mijlocul dezordinii și haosului teribil.

În centrul sprijinului lui Kirill pentru război se află homofobia. În Duminica Iertării — 6 martie — el a rostit o predică, în care a sugerat că Occidentul s-a angajat în „suprimarea și exterminarea oamenilor din Donbas” de ani de zile, deoarece „în Donbas, există respingere, o respingere fundamentală a așa-numitele valori care sunt oferite astăzi de cei care pretind puterea mondială”. Mai exact, a spus el, oamenii din Donbas au refuzat să organizeze parade ale mândriei gay și astfel, Occidentul încerca să-i distrugă.

Într-o zi de profundă reverență, când oamenii ar trebui să se roage pentru iertare, Kirill a aprins flăcările urii. El a spus că nu poate exista „iertare fără dreptate”. Altfel, este o capitulare și o slăbiciune. El s-a referit, de asemenea, la dreptatea divină, afirmând că „prin iertarea noastră, îi dăm pe făptuitorii noștri în mâinile lui Dumnezeu, pentru ca și judecata și mila lui Dumnezeu să fie făcute asupra lor. Pentru ca atitudinea noastră creștină față de păcatele, amăgirile și insultele omenești să nu fie cauza morții lor, ci ca judecata dreaptă a lui Dumnezeu să fie dusă la îndeplinire asupra tuturor”.

Dar războiul actual din Ucraina nu este prima dată când Kirill acceptă vărsarea de sânge. El a văzut, de asemenea, distrugerea de către Putin a orașelor siriene precum Alep, când Rusia a intrat în războiul sirian, în termeni cruciați: ca într-o luptă împotriva necredincioșilor.

„Lupta cu terorismul este o bătălie sfântă, iar astăzi țara noastră este poate cea mai activă forță din lume care luptă împotriva acestuia”, a spus unul dintre purtătorii de cuvânt ai patriarhului în 2015, în timp ce Alep se zvârcolea în agonie din cauza bombelor rusești. Atunci, ca și acum, au circulat pe scară largă fotografiile preoților ortodocși care binecuvântau rachete și avioane care distrugeau casele oamenilor și zdrobeau vieți.

Activiștii europeni pentru drepturile omului Willy Fautre și Patricia Duval de la Human Rights Without Frontiers l-au acuzat pe Chiril că „incită la agresiune și la crime împotriva umanității prin sprijinul său deschis pentru invadarea Ucrainei de către Rusia”. Ei solicită inculparea sa la Curtea Penală Internațională (CPI).

Apelul de la Drepturile Omului fără Frontiere solicită acțiuni „pentru tragerea personală la răspundere și a-l urmări în judecată pe Vladimir Mihailovici Goundiaiev, cunoscut drept Patriarhul Kirill al Moscovei și al Întregii Rusii, pentru inspirarea, incitarea, justificarea, sprijinirea și favorizarea crimelor de război și crimelor împotriva umanității comise de forțele armate ruse în Ucraina”. Este puțin probabil ca Chiril să vadă vreodată Haga; Rusia (ca și Statele Unite) nu este membru al CPI. Dar simbolismul unui astfel de proces va afecta un om care este menit să aibă un nucleu moral.

Unii preoți au încetat să mai menționeze numele lui Kirill. Studenții seminarului din Franța au cerut episcopului lor să se rupă de Patriarhia Moscovei. Alții au pus sub semnul întrebării legitimitatea unei biserici care ar binecuvânta soldații care încearcă să-i omoare pe alții. Ortodoxia nu susține războiul sau violența, a spus Bartolomeu I, arhiepiscop de Constantinopol și Patriarh Ecumenic. Și sute de clerici ortodocși ruși au semnat o scrisoare prin care cer oprirea războiului. „Viața fiecărei persoane este un dar neprețuit și unic al lui Dumnezeu și, prin urmare, dorim întoarcerea tuturor soldaților, atât ruși, cât și ucraineni, la casele și familiile lor în siguranță”, se arată în scrisoare.

O astfel de opoziție sugerează că sprijinul lui Kirill pentru Putin este mai puțin o ideologie a bisericii și mai mult o ideologie a statului - în special, a statului lui Putin.

Nu e prima dată când vedem asta: în timpul războaielor sângeroase din Balcani din anii 1990, episcopii ortodocși sârbi au combinat credința cu războiul. Unul dintre cele mai grave cazuri a fost binecuvântarea trupelor răposatului Zeljko „Arkan” Raznatovic, un brutal lider paramilitar și călău în masă al musulmanilor în timpul războiului bosniac din 1992-1995. Arkan și-a condus oamenii, Tigrii, în jafuri însetate de sânge, incendiind sate și ucigând civili care cerșeau pentru viața lor în estul Bosniei și mai târziu în Kosovo.

Într-o lucrare recentă pentru Institutul Robert Lansing, analistul Arbesa Hoxha-Dobrunaj a subliniat că Biserica Ortodoxă Sârbă „nu a vorbit niciodată despre rolul său în războaiele sângeroase din fosta Iugoslavie, prin care incita la ură și la violență”.

De asemenea, Biserica Catolică din Rwanda a fost acuzată de unii teologi, inclusiv de profesorul de la Universitatea din Boston, Timothy Longman, că a sprijinit genocidul pentru a-și asigura propria putere în Rwanda. Cartea lui Longman, Creștinismul și genocidul în Rwanda, este considerată pe scară largă a fi sursa autorizată pentru înțelegerea implicării bisericii în zilele întunecate teribile din primăvara anului 1994, când un milion de ruandezi au fost măcelăriți.

Chiar și Papa Francisc a fost acuzat că a avut un „trecut tulbure” în timpul terorii anticomuniste din Argentina de acum patru decenii și pentru tăcerea complice a sa și a bisericii. Deși, după cum notează The Guardian, dovezile implicării sale sunt „insuficiente și contestate”. Dar de la invazia rusă, papa a luat atitudine și a cerut în mod deschis să se înceteze vărsarea de sânge din Ucraina. El nu l-a numit pe Putin în mod specific, dar a folosit termeni precum „agresiune nejustificată” și a deplâns atrocitățile împotriva civililor, spunând că „curg râuri de sânge și lacrimi” în Ucraina.

Deși fiecare dintre cele 15 ramuri ale Bisericii Ortodoxe sunt mai mult sau mai puțin suverane – de exemplu, Biserica Ortodoxă Muntenegreană este separată de Biserica Ortodoxă Sârbă sau Greacă – majoritatea privesc spre Patriarhia Moscovei în felul în care romano-catolicii privesc spre Vatican.

Ca atare, Kirill ar fi putut folosi poziția sa influentă pentru a cere o încetare a focului de Paște, de exemplu. Într-adevăr, Ioan Saucă, secretar general interimar al Consiliului Mondial al Bisericilor, i-a cerut lui Kirill să intervină și să ceară „încetarea focului pentru cel puțin câteva ore în timpul slujbei de Înviere”. La câteva ore după solicitarea lui Sauca, secretarul general al Națiunilor Unite, António Guterres, a cerut o „pauză umanitară ” care să coincidă cu Paștele ortodox.

La începutul lunii martie, Sauca l-a rugat pe Kirill „să ridice vocea” pentru a vorbi în numele civililor în suferință ai Ucrainei. Rugăciunile lui au fost întâmpinate cu tăcere.