Acuzațiile Rusiei despre operațiuni „sub steag fals” amplifică temerile unui potențial conflict cu NATO

Serviciul de informații externe al Rusiei (SVR) continuă să lanseze acuzații tot mai vehemente împotriva țărilor occidentale, susținând că acestea ar plănui operațiuni „sub steag fals” pentru a discredita Moscova. Deși aceste afirmații nu sunt susținute de nicio dovadă concretă, analiștii avertizează că ar putea reflecta o intensificare a strategiilor de război hibrid ale Rusiei. Totodată, aceste acuzații pot indica și faptul că Kremlinul pregătește o narațiune menită să motiveze un potențial conflict cu NATO, potrivit unei analize realizate de France 24.

SVR și-a intensificat recent acuzațiile împotriva Uniunii Europene, Regatului Unit și Poloniei. Acesta susține că respectivele țări sunt implicate în operațiuni secrete menite să însceneze Moscovei acte de sabotaj. În pofida faptului că oficialii occidentali consideră aceste acuzații drept dezinformare, unii analiști avertizează că la Kremlin s-ar putea pregăti o nouă escaladare a tensiunilor cu NATO. Pe 6 octombrie, SVR a declarat că Marea Britanie recrutează agenți ucraineni pentru a înscena un atac maritim ce ar părea comis de Rusia. Planul ar fi urmat să includă echipamente chinezești, implicând astfel și Beijingul. Agenții ar fi primit instrucțiuni să se lase arestați și să pretindă că acționează la ordinele Moscovei.

Aceasta nu este prima acuzație de acest gen. Rusia a spus, la 30 septembrie, că serviciile secrete poloneze colaborează cu agenți ucraineni pentru a forma o unitate falsă de forțe speciale ruso-belaruse, având scopul de a ataca infrastructura Poloniei. Cu o săptămână înainte, SVR a declarat că oficialii NATO și UE ar planifica provocări în regiunea separatistă Transnistria din Moldova. În ciuda respingerii acestor acuzații de către guvernele occidentale, experții subliniază importanța monitorizării acestor declarații frecvente.

„Este evident că Rusia a înmulțit acuzațiile privind operațiuni sub steag fals ale țărilor NATO, mai ales de la sfârșitul lunii septembrie”, notează Patrick Rene Haasler, analist de informații la International Team for the Study of Security (ITSS) din Verona. Potrivit Institutului pentru Studiul Războiului (ISW) din Washington, recentele acuzații ale Rusiei ar putea sugera că Kremlinul a intrat în ceea ce analiștii militari numesc „Faza 0”. Aceasta este o perioadă marcată de operațiuni secrete, război psihologic și dezinformare, care precede un conflict deschis.

Kevin Riehle, expert în informații la Universitatea Brunel din Londra, explică că, în doctrina militară rusă, această fază corespunde unei „perioade speciale” – un concept sovietic vechi care descrie o perioadă de tensiuni crescute înainte de război. În timpul acestei perioade, Rusia se concentrează pe crearea confuziei, justificarea acțiunilor militare viitoare și consolidarea sprijinului intern.

„Face parte din doctrina rusă de război modern, care se bazează pe confuzia tipică „ceață de război” și pe operațiuni hibride”, explică Jeff Hawn, specialist în Rusia la London School of Economics. El adaugă că este un moment utilizat pentru a „crea o justificare sau acoperire legală pentru conflicte și pentru a consolida sprijinul intern”.

Pentru mulți observatori, aceste afirmații false recente reflectă tactici observate și înaintea altor acțiuni militare rusești. „Narațiunea utilizată pentru a justifica acțiunile Rusiei după anexarea Crimeei în 2014 a fost că populația rusă era amenințată de naziștii ucraineni”, reamintește Evgheni Golovcenko, cercetător la Universitatea din Copenhaga. În realitate, aceste amenințări erau orchestrate de mercenari sau soldați ruși care comiteau propriile acte agresive.

O poveste similară a avut loc chiar înainte de invazia Rusiei în Ucraina în 2022. În zilele premergătoare, au avut loc explozii în Donbas, utilizate de Rusia pentru a pretinde că Donbasul este amenințat de ucraineni, justificând, astfel, o „operațiune militară specială”. Golovcenko afirmă că Rusia încerca să creeze o amenințare urgentă care necesita rezolvare imediată.

De-a lungul timpului, Rusia a încercat să învinuiască Occidentul pentru organizarea de operațiuni sub falsă identitate. În urma tentativei de otrăvire a fostului agent dublu Serghei Skripal în 2018, oficialii ruși au acuzat serviciile secrete britanice că ar fi organizat atacul pentru a da vina pe Moscova.

Deși aceste acuzații sunt îndreptate împotriva guvernelor occidentale, publicul lor principal pare să fie totuși populația rusă. Aceste narațiuni sunt difuzate prin mass-media rusească pentru a influența opinia publică internă. Golovcenko menționează că aceste povești sunt concepute pentru a „denigra NATO” și a portretiza alianța ca fiind „agresivă”, spre deosebire de Rusia, care apare ca „apărându-se”.

Strategia de comunicare rusească – care prezintă Rusia ca fiind mereu sub amenințare– ajută la menținerea sprijinului intern și justifică eventualele acțiuni militare. „Rusia se prezintă ca fiind întotdeauna în defensivă. Nu recunoaște niciodată acuzațiile de agresiune”, subliniază Riehle.

Pe plan internațional, Kremlinul rămâne atent la percepția sa globală. „Credeți sau nu, Rusia chiar pune mare preț pe legitimitatea internațională, chiar și acum”, spune Hawn. „Este parte din strategia de război hibrid – menită să creeze confuzie și să estompeze diferența între pace și război”, explică expertul de la London School of Economics.

Deși acuzațiile în creștere sugerează că Rusia ar putea pregăti terenul pentru o escaladare, unii analiști cred că Kremlinul își creează mai degrabă o poziție decât să pregătească o acțiune militară imediată. „Una dintre cheile războiului hibrid este capacitatea de a nega responsabilitatea”, spune Haasler. „Aceste acuzații false pot să fie parte dintr-o strategie de discreditare preventivă a narativelor occidentale – sau să justifice acte reale de sabotaj viitoare”.

Conform lui Riehle, obiectivul Moscovei ar putea fi de a semnala costurile potențiale ale unui viitor conflict, mai degrabă decât de a iniția un atac direct. Rusia pare să își adapteze narațiunea– oferind Occidentului o idee despre cum ar putea arăta conflictul cu Moscova, în timp ce își păstrează opțiunea de a nega responsabilitatea în cazul unei escaladări.