„Parcă o auzi pe Zaharova”. Un ex-PREMIER critică dur schimbarea de retorică a „generalului” Dan Dungaciu, care cere sistarea ajutorului României pentru de R. Moldova: „Frații nu încep niciodată să țină contabilitatea dragostei”

Relația dintre România și Republica Moldova nu trebuie privită prin prisma unei „contabilități a dragostei” sau a unui ajutor unilateral, ci ca un parteneriat economic și strategic reciproc avantajos. Afirmația aparține fostului prim-ministru al Republicii Moldova, Ion Sturza, și vine ca reacție la declarațiile recente ale vicepreședintelui AUR, Dan Dungaciu, care a cerut sistarea sprijinului acordat Chișinăului, catalogându-l drept o „risipă de resurse”.

Într-o analiză publicată pe rețelele sociale, Sturza își exprimă surprinderea față de evoluția discursului lui Dan Dungaciu — poreclit în trecut „generalul” la Chișinău pentru promovarea românismului și fost consilier al președintelui interimar Mihai Ghimpu. Fostul premier compară actualele teze ale lui Dungaciu cu retorica oficială a Moscovei.

„Cere insistent sistarea ajutorului acordat de România Republicii Moldova. Spune că este o risipă de resurse (...). Dacă nu ai ști că vorbește profesorul Dungaciu, ai putea crede că o auzi pe Zaharova, purtătoarea de cuvânt a lui Lavrov. Retorica profesorului Dungaciu le amintește multor moldoveni de cea pe care o auzeau cândva de la Moscova: noi v-am construit, noi v-am dat, iar voi nu sunteți recunoscători”, subliniază Ion Sturza.

Pentru a contracara ideea tot mai populară din spațiul public românesc potrivit căreia Republica Moldova „huzurește pe spatea fratelui mai mare”, fostul prim-ministru prezintă o serie de date concrete care demonstrează profitabilitatea acestei relații pentru economia României:

• Republica Moldova importă anual resurse din România în valoare de circa 2,5 miliarde de euro, dintre care 1,85 miliarde de euro reprezintă energie și carburanți. Sturza precizează că Chișinăul cumpără aceste resurse la prețul pieței, avantajul fiind accesul sigur și rapid, ceea ce reprezintă „o cifră deloc neglijabilă pentru producătorii români”. În sens invers, exporturile moldovenești spre România se ridică la 1,5 miliarde de euro.
• Fondul de 100 de milioane de euro: Deși intens mediatizat, din acest fond de sprijin destinat școlilor și proiectelor culturale au fost utilizați, în aproape două decenii, puțin peste 16 milioane de euro, proiectele fiind cofinanțate și de partea moldovenească.
• Infuzia de capital uman: Cele 3.000–4.000 de burse oferite anual tinerilor basarabeni reprezintă o investiție pe termen lung pentru România. Majoritatea absolvenților rămân peste Prut, generând o forță de muncă înalt calificată. În prezent, peste 200.000 de moldoveni trăiesc permanent în România, iar contribuția lor la PIB-ul țării este de ordinul miliardelor de euro. Aceștia au înființat peste 5.600 de companii active și activează ca medici, ingineri sau specialiști IT.

Ion Sturza atrage atenția că marile proiecte de infrastructură din Republica Moldova — modernizarea rețelelor electrice (linia Vulcănești-Chișinău), Portul Giurgiulești, podurile peste Prut sau reabilitarea căilor ferate — sunt finanțate de Guvernul de la Chișinău și de Uniunea Europeană (de exemplu, prin mecanismul Connecting Europe Facility pentru podul de la Ungheni), însă lucrările sunt executate în bună măsură de companii din România. „Trec tot mai des Prutul. Și este firesc. Fac afaceri, nu binefacere”, punctează el.

În finalul analizei sale, fostul premier rememorează un episod din 1998 cu Traian Băsescu, pe atunci ministru al Transporturilor, pentru a ilustra dinamica uneori tensionată, dar profund fraternă dintre cele două maluri ale Prutului.

Sturza conchide că oportunitățile economice majore pentru companiile românești abia încep, odată cu parcursul european al Chișinăului și viitoarea reconstrucție a Ucrainei. Mesajul său către liderii de opinie de la București este clar: moldovenii sunt recunoscători pentru sprijin, însă relația bilaterală trebuie privită ca un parteneriat strategic de viitor, nu ca o listă de reproșuri. „Frații se mai ceartă, își mai reproșează câte ceva, dar nu încep niciodată să țină contabilitatea dragostei. Cu atât mai mult nu scot bățul”, încheie Ion Sturza.