Teama de a ajunge viral schimbă viața de noapte a Generației Z: cluburile nu mai sunt locul unde te poți dezlănțui fără griji

Studenta Freya Price iese seara in oras cu prietenii, insa nu se poate relaxa cu adevarat.

Tânăra de 21 de ani este „hiper atentă” când se află în cluburi – evită camerele promoterilor, urmărește dacă nu o filmează străinii – conștientă că orice moment stânjenitor poate ajunge imediat conținut online.

Freya spune că sentimentul de a fi mereu monitorizată a privat-o de viața de noapte lipsită de griji de care s-au bucurat Millenialii în tinerețe. Pentru generațiile anterioare, momentele jenante erau, în cel mai rău caz, povestite între prieteni sau ajungeau într-un album neclar pe Facebook. Acum, pot fi filmate, distribuite și văzute de mii de oameni în câteva ore.

Neurocercetătorul și autorul Dean Burnett afirmă că tot mai mulți oameni sunt „mai anxioși în legătură cu posibilitatea de a face ceva ce ar putea părea jenant online”.

Freya spune că și-ar dori să se simtă în largul ei dansând, fiind nebunatică și trăind momentul. În schimb, grija că s-ar putea trezi mai târziu cu un video cu ea pe internet este „o îngrijorare destul de mare”.

Studenta în anul al treilea la Universitatea din Cardiff povestește că ea și prietenii ei stau de multe ori liniștiți, iar „dintr-odată te trezești cu o cameră în față”, când promoterii cluburilor încearcă să surprindă conținut pentru paginile lor.

Pe lângă asta, o bântuie și frica de a apărea accidental în videoclipul cuiva pe TikTok.

Spune că unele prietene au apărut pe paginile de Instagram ale cluburilor la o săptămână după o ieșire, arătând „fără nicio sobrietate”.

Descrie această teamă ca pe un fundal permanent de neliniște, care o lasă „încordată”.

Freya este îngrijorată și de ochelarii inteligenți, precum cei produși de Meta, după ce a văzut pe rețelele sociale filmări cu femei la final de noapte care nu știau că sunt înregistrate, fiind greu de deosebit acești ochelari de unii obișnuiți.

„Mi se pare destul de înfricoșător cât de ușor devine să filmezi oameni și să îi postezi pe rețelele sociale fără ca ei măcar să știe că există o cameră.”

Freya spune că îi place ideea ca pe camere să fie lipit un abțibild, așa cum au procedat unele cluburi din Berlin.

Un purtător de cuvânt al Meta a declarat că oamenii ar trebui să se comporte responsabil cu orice tehnologie și că există echipe „dedicate limitării și combaterii abuzurilor, dar, ca în cazul oricărei tehnologii, responsabilitatea finală revine indivizilor, să nu o exploateze în mod activ”.

„De obicei, când ești beat, îți scad inhibițiile, nu prea gândești, dar apoi, dintr-odată, îți dai seama: «ah, e o cameră aici»”, spune Freya.

„Văd pe rețelele sociale cum cei născuți în anii ’90 spun «Generația Z nu are noroc, pe vremea mea nu existau telefoane, cel mai rău lucru era să ajungă poza ta în albumul cu poze aruncate pe Facebook».”

În schimb, pentru generația ei, o noapte de beție în care se întâmplă ceva neplăcut „ar putea să afecteze joburile în viitor”, deoarece, dacă la verificările online apar videoclipuri cu „tine fiind beată de nu te mai poți ține pe picioare, s-ar putea să nu le placă această imagine”.

Burnett explică faptul că rușinea este un răspuns uman natural, dar rețelele sociale au schimbat dimensiunea publicului care asistă la acel moment. Nu îl miră că tinerii care au crescut într-un mediu în care orice acțiune poate sfârși online și-au modificat comportamentul.

El crede că social media poate avea și părți pozitive, ajutând oamenii să-și găsească o comunitate, însă „nu cred că este neapărat un lucru bun ca toată lumea să aibă un public”.

„Chiar cred că a devenit parte din modul de gândire al multora: ce vor crede urmăritorii mei?”

Potrivit lui, tot mai mulți oameni sunt „mai anxioși în legătură cu a face ceva ce ar putea părea jenant online”, iar la polul opus se află cei care „fac lucruri extreme pentru like-uri și vizualizări”.

La 43 de ani, Burnett observă: „Mulți oameni de vârsta mea și mai în vârstă spun «Sunt norocos că nu aveam rețele sociale când eram tânăr pentru că făceam o mulțime de lucruri jenante», dar presupun că ar fi făcut exact aceleași lucruri dacă exista social media.”

El susține că, din punct de vedere psihologic, este puțin probabil ca oamenii să se fi comportat exact la fel în tinerețe dacă ar fi știut că acțiunile lor pot fi înregistrate și păstrate online.

Rușinea, adaugă Burnett, este o caracteristică evolutivă specific umană.

„Unii spun că este superficial să vrei să fii plăcut de ceilalți, dar pentru primii oameni asta era literalmente o chestiune de viață și de moarte. Dacă nu făceai parte din trib, mureai.”

Acesta a fost primul an la Universitatea din Cardiff pentru Hafwen Davies, în vârstă de 19 ani, care spune că în sediul uniunii studențești este mult mai vizibil cum oamenii „filmează cu Snapchat și alte aplicații, ori își fac poze, ori îi surprind pe alții”.

Fiind cea mai mică din familie, frații și verișorii i-au povestit experiențele lor: cum își făceau prieteni pe ringul de dans și cum existau acele albume uriașe de poze pe Facebook.

„Când fac poze, pare că le fac pentru a-și aminti ceva, nu că ies în oraș special ca să facă poze”, spune ea.

La începutul facultății, Edward Gent nici nu se gândea că ar putea fi filmat sau fotografiat când iese în oraș. Are acum 23 de ani și spune că există o „conștientizare de fond că oricine ar putea filma” atunci când merge la club. Simte că acest lucru „îți poate schimba subconștient comportamentul, fără să-ți dai seama”.

A văzut și el albumele clasice de poze neclare de la începuturile anilor 2000 postate pe Facebook și crede că „oamenii romanticizează anonimatul acelor vremuri, la fel de mult ca estetica”.

„Cred că acele fotografii încețoșate erau aproape un simbol al ideii: «am fost prezenți acolo, nu interpretam un rol». Nimeni nu-și regiza noaptea în detaliu, și cred că acum există o foame reală pentru genul acela de prezență autentică.”

Un om care a văzut cum se transformă ringul de dans este DJ-ul Kaptin Barrett, în vârstă de 49 de ani, care animă publicul în cluburi din Marea Britanie încă din 1999.

Spune că lumea încă dansează la petrecerile lui, dar la alte evenimente la care a participat a observat că atmosfera din cluburi s-a schimbat față de perioada când avea el 20 de ani.

„Când vine vorba de oameni care chiar se dezlănțuie pe ringul de dans, nu mai vezi asta atât de des. Se întâmplă, dar oamenii sunt mult mai conștienți de ei înșiși”, explică el.

„Și atenția e afectată. E greu pentru mulți să nu se uite la telefon din cinci în cinci minute.”

Spune că încă mai există rave-uri și petreceri gratuite, „și încă există o generație de tineri cărora nu le pasă, care chiar resping activ toată această cultură a filmatului”.

„Dacă mergi însă la un DJ mare, mainstream, e foarte greu să te pierzi în dans, pentru că toată lumea e cu telefoanele în mână și îl filmează pe DJ. La fel se întâmplă și la multe concerte.

Mistica clubului a dispărut. A devenit doar un loc în care fie mergi să dansezi, fie mergi ca să fii văzut.”

În cazul Freyei, cluburile și-au pierdut oricum farmecul, iar ea și prietenii aleg tot mai des puburile.

„Mi se pare mult mai social, pentru că chiar poți să te auzi unii pe alții, nimeni nu stă pe telefon.

La pub ai mult mai multe șanse să intri în conversație, să interacționezi cu oamenii și să nu-ți mai faci griji că trebuie să faci poze sau să filmezi prietena care face ceva caraghios.”