Stocurile de cereale ale Chinei, mai mari decât cele ale restului lumii. A știut Xi Jinping cu mult dinainte ce va face Putin și a prevăzut consecințele asupra pieței alimentare mondiale? Cum va folosi „comoara” pe care stă?

Rezervele de cereale stocate în silozurile chinezești depășesc 140 de milioane de tone: mult mai mult decât ceea ce lipsește de pe piață din cauza invaziei rusești din Ucraina. Dar de ce a fost Xi Jinping atât de pregătit pentru acest șoc? Și cum va folosi „comoara” pe care stă? - scrie ziarul italian Il Corriere della Sera, citat de Rador.

Există o țară în lume care, deși este mare importatoare de grâu, nu suferă în actuala criză, ba chiar poate profita de ea: China. Din motive „misterioase” a acumulat mai multe stocuri de grâu decât tot restul lumii la un loc.

A început să depoziteze cereale în rezerva de stat cu mult înainte ca Vladimir Putin să lanseze agresiunea militară pe pământul ucrainean. Puzzle-ul rezervelor de alimente din Beijing ar putea fi rezolvat cu câteva răsturnări de situație, dacă Xi Jinping ar dori acest lucru.

Deocamdată nu putem decât să ne punem întrebări despre această situație anormală, despre posibilele ei explicații și evoluții ulterioare.

Datele sunt oficiale, iar una dintre cele mai de încredere surse din acest sector este Serviciul Agricol Extern al SUA: rezervele de cereale deținute în silozurile chinezești depășesc 140 de megatone (milioane de tone). În sine, este o veste bună, dacă comparăm această cifră cu cantitatea de grâu lipsă de pe pieţele mondiale din cauza invaziei ruse a Ucrainei: cel mult 50 sau 60 de megatone. Cu toate acestea, cantitatea imensă de rezerve chinezești este deconcertantă în comparație cu stocurile de cereale disponibile în restul lumii.

Rezervele din Statele Unite, Europa, Canada și Australia abia se apropie de 40 de megatone în total. Asia de Sud, care include India, are și mai puține tone rezervă (dar este adevărat că India a devenit un mare producător/exportator de grâu). Zona care include Orientul Mijlociu și Africa de Nord are rezerve cam la jumătate din cantitatea din Occident.

Dacă se face totalul tuturor acestor stocuri, concluzia este pozitivă și în același timp derutantă: cu un total de 280 de megatone de grâu, lumea are destule rezerve pentru a putea face față șantajului lui Putin, care acaparează exporturile ucrainene.

Ca și în cazul energiei fosile, nu ne confruntăm cu adevărat cu o penurie, iar anumite creșteri de prețuri sunt excesive în comparație cu dezechilibrele reale dintre cerere și ofertă. Cu toate acestea, întreruperile parțiale ale unor fluxuri tradiționale de aprovizionare sunt suficiente pentru a trimite piețele în fibrilație. În plus, rezervele de cereale sunt gestionate de fiecare națiune după criterii specifice, ele nefiind disponibile pentru a face față urgențelor locale.

Toate rezervele de cereale din lume adunate sunt sub cele peste 140 de megatone de care dispune China. Dimensiunea demografică a Imperiului de Mijloc nu este suficientă pentru a explica această disproporție. Cu cele 1,4 miliarde de locuitori ai săi, Republica Populară este departe de a reprezenta jumătate din populația lumii (aproximativ opt miliarde).

Supraabundența stocurilor sale este rezultatul unei politici deliberate, al unei acumulări care a început cu mult înainte de debutul războiului din Ucraina.

A știut Xi Jinping cu mult dinainte ce va face Putin și a prevăzut consecințele asupra pieței alimentare mondiale? Desigur, prima etapă a agresiunii ruse datează din 2014, așa că această explicație nu este în totalitate exagerată. Cu toate acestea, trebuie inserată într-un context mai larg.

Conducerea comunistă chineză este obsedată de problema autosuficienței alimentare, care, printre altele, determină expansiunea sa în Africa și America Latină. Este posibil ca liderii de la Beijing să fi anticipat o revenire a cererii globale de alimente post-Covid. Nomenclatura comunistă se teme de inflație, nu uită că una dintre cauzele exploziei protestelor sociale care au dus la tragedia din Piața Tiananmen din 1989 a fost costul ridicat al vieții.

Cu siguranță, fiind comercianți și speculatori, conducătorii chinezi au avut un fler remarcabil: dacă astăzi ar începe să-și vândă cerealele în exces pe piețe, ar obține profituri fenomenale. O vor face? Când o vor face? Cum?

Spre deosebire de rezervele de petrol, rezervele de cereale nu pot fi păstrate la infinit: sunt perisabile. Care va fi managementul activ al acestui imens patrimoniu alimentar pe care „stă” Xi Jinping?

Vânzarea treptată pe piețe, pe lângă realizarea de profituri în beneficiul statului chinez, ar avea un efect calmant asupra prețurilor mondiale; cu toate acestea, ar fi un prejudiciu cauzat regimului Putin, care ar fi lipsit de arma șantajului alimentar.

Ne putem imagina o mare diplomație umanitară, în care Beijingul să ofere ajutor pentru cereale țărilor cele mai afectate de criza actuală, în zone din Africa de Nord și Orientul Mijlociu? Mai devreme sau mai târziu vom afla ce strategii și ce calcule va adopta Xi Jinping pentru a-și folosi puterea în criza alimentară.

Misterul continuă însă să plutească în legătură cu motivul pentru care China a ajuns să fie atât de pregătită pentru criza cerealelor.