Rezidenții contestă examenul de Cardiologie după rata redusă de promovare. Silviu Ionel Dumitrescu cere reformarea evaluării

Rezultatele examenului scris de Cardiologie, desfășurat pe 8 octombrie 2026, au stârnit nemulțumiri în rândul medicilor rezidenți, după rata redusă de promovare și întrebările privind dificultatea subiectelor și corectitudinea baremului. Aproximativ jumătate dintre candidații din marile centre universitare, precum București, Cluj-Napoca și Iași, au picat proba scrisă. Rezidentii au protestat și au cerut intervenția Ministerului Sănătății, precum și recunoașterea automată a examenului european de cardiologie.

Conf. univ. dr. Silviu Ionel Dumitrescu, membru al comisiei naționale care a elaborat subiectele și baremul, a spus că sesizările candidaților trebuie analizate, iar eventualele erori corectate transparent. El a explicat cum s-a desfășurat examinarea, a anunțat demersuri privind pragul de acces la etapele următoare și a propus reformarea evaluării medicilor rezidenți.

Într-o postare pe Facebook, Dumitrescu a transmis că înțelege dezamăgirea rezidenților și susține verificarea obiecțiilor, dar și o reformă a examenului. Iată declarația sa:

"Mi-am asumat public participarea la comisia națională care a elaborat subiectele și baremul probei scrise de Cardiologie din 8 octombrie 2026. Consider firesc să răspund criticilor și întrebărilor formulate în legătură cu această examinare.

Mă doare să îi văd pe rezidenții pe care îi cunosc (dar și pe cei pe care nu îi cunosc) și îi apreciez, confruntați cu această dezamăgire, după ani de muncă și pregătire. Le cunosc seriozitatea, efortul și progresul. Cunosc munca din spatele acestui examen: anii de pregătire, gărzile, responsabilitățile asumate treptat, studiul făcut după zile epuizante și speranța firească de a vedea acest parcurs recunoscut. Din păcate, pentru unii dintre ei, rezultatul acestei probe nu reflectă pregătirea și judecata clinică pe care le-au demonstrat, zi de zi, alături de noi.

Pentru mine, această situație are și o dimensiune personală. În rândul rezidenților aflați în coordonarea Centrului de Boli Cardiovasculare al SUUMC „Dr. Carol Davila”, rata de promovare a fost de aproximativ 50%. Procente asemănătoare au fost semnalate și în majoritatea celorlalte centre universitare.

Îi cunosc pe acești colegi prin activitatea lor de zi cu zi. I-am văzut învățând, discutând cazuri dificile, îngrijind pacienți sub îndrumarea noastră și construindu-și, cu efort, judecata clinică.

Mă doare să văd că, la capătul acestor ani, oameni în a căror pregătire și devenire profesională am investit încredere se confruntă cu un asemenea rezultat. O respingere poate pune sub semnul întrebării, în ochii celui care o trăiește, întreaga muncă de până atunci. Le transmit acestor colegi că munca lor rămâne văzută și apreciată, iar încrederea mea în potențialul lor profesional se întemeiază pe ceea ce au demonstrat de-a lungul pregătirii.

Postarea mea despre ziua examenului a exprimat aprecierea pentru gazdele de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara și pentru efortul organizării acestei premiere. Înțeleg însă că perspectiva celor confruntați cu respingerea este diferită. Preocupările lor merită ascultate și merită să primească răspunsuri precise.

În activitatea comisiei naționale la care am participat, metodologia de desfășurare a examenului a fost respectată cu strictețe. Extragerea temelor, formularea subiectelor, elaborarea și transmiterea baremului s-au desfășurat în cadrul procedural stabilit pentru această sesiune.

Modificarea metodologiei a introdus subiecte și un barem - unice la nivel național.

Regulile generale de notare au rămas aceleași: scala de la 1 la 10, caracterul eliminatoriu al probei scrise și pragul minim de 7,00 pentru accesul la probele următoare.

Rezultatele cunoscute până în prezent se întind de la aproximativ 4,50 la aproximativ 9,50. La o primă examinare, distribuția pare apropiată de curba Gauss, cu mediana în jurul notei 7. Acest profil este compatibil cu un barem strict și cu o evaluare care diferențiază riguros candidații. Desigur, o distribuție statistică nu poate și nu trebuie sa mascheze eventuale erori, de aceea confirmarea corectitudinii evaluării presupune o analiză completă și verificarea punctuală a obiecțiilor privind baremul.

Obținerea unei note de cel puțin 7,00 la scris permite accesul la etapa următoare a examenului. Poziția acestui prag în raport cu dificultatea probei și cu nivelul de competență cerut TREBUIE analizată distinct.

Încă de la aflarea primelor rezultate, am inițiat demersuri pentru a vedea care sunt posibilitățile de modificarea a pragului de acces la probele următoare. Consider că acesta trebuie să țină seama de dificultatea examenului și de competențele minime necesare unui viitor specialist. Dar, orice modificare poate fi adoptată doar în cadrul legal și aplicată uniform.

Participarea la elaborarea unui examen presupune responsabilitate și disponibilitatea de a accepta verificarea muncii depuse. Se poate realiza o analiză științifică independentă a concordanței dintre enunțuri și barem, a conținutului medical, a punctajelor și a acceptării răspunsurilor echivalente, în raport cu bibliografia oficială. Dacă se confirmă erori, acestea trebuie corectate transparent, cu aplicarea acelorași măsuri tuturor candidaților afectați.

Experiența acestui examen întărește convingerea mea că evaluarea rezidenților are nevoie de o reformă profundă - care nu înseamnă negarea muncii de până acum, ci o evoluție firească. Ca medic și coordonator de rezidențiat, susțin următoarele direcții:

1. Transformarea actualei probe scrise într-o probă de tip disertație, bazată pe activitatea și portofoliul personal din rezidențiat. Candidatul ar trebui să prezinte și să susțină cazuri relevante, investigații și proceduri efectuate, decizii clinice argumentate și reflecția asupra progresului său profesional. Portofoliul trebuie să fie documentat și verificabil, cu respectarea confidențialității pacienților. Evaluarea ar urmări contribuția reală, capacitatea de sinteză și maturitatea raționamentului clinic.

2. Modificarea probei practice printr-o examinare structurată, cu criterii explicite și comparabile între centre. Interpretarea ECG și a investigațiilor imagistice, evaluarea pacientului, stabilirea priorităților într-o urgență și alegerea conduitei terapeutice pot fi examinate prin cazuri și situații practice standardizate. Trebuie evaluate decizia medicală, argumentarea ei, comunicarea și siguranța pacientului.

3. Recunoașterea Examenului European de Cardiologie în procesul de obținere a titlului de specialist. Susțin echivalarea componentei corespunzătoare de evaluare a cunoștințelor teoretice, în condiții reglementate clar, într-un parcurs care include finalizarea pregătirii, evaluarea portofoliului și demonstrarea competențelor clinice și practice.

4. Introducerea unor testări naționale pe parcursul rezidențiatului, la etape de pregătire bine definite. Acestea ar oferi repere comune pentru rezidenți și coordonatori, ar identifica din timp lacunele și ar permite adaptarea pregătirii. Rezultatele trebuie însoțite de feedback și de măsuri concrete de sprijin. Evaluarea periodică și examenul european ar documenta cunoștințele teoretice, iar disertația și proba practică ar demonstra aplicarea lor.

Reforma trebuie construită împreună cu rezidenții, coordonatorii, universitățile, societățile profesionale și autoritățile, folosind criterii publice și instrumente validate înainte de aplicare.

Seneca povestește în De ira, despre Piso, care condamnase un soldat pentru uciderea unui camarad. Când presupusa victimă apare vie, comandantul ordonă moartea amândurora și a centurionului care oprise execuția - soldatul nevinovat, pentru că fusese deja condamnat,camaradul întors viu, pentru că absența lui provocase condamnarea, centurionul, pentru că nu executase ordinul inițial. Pilda ne amintește că fermitatea devine nedreptate atunci când apărarea unei hotărâri ajunge să cântărească mai mult decât adevărul și disponibilitatea de a corecta o eroare.

Pentru candidații acestei sesiuni, prioritatea imediată rămâne clarificarea sesizărilor, corectarea eventualelor erori confirmate și analizarea modului de stabilire a pragului.

Îmi asum participarea la această examinare. Îmi asum și responsabilitatea de coordonator față de colegii pe care îi formăm: să le recunosc munca, să le ascult dificultățile și să susțin o evaluare care să reflecte cât mai fidel pregătirea lor pentru îngrijirea pacienților", a scris conf. univ. dr. Silviu Ionel Dumitrescu.