Războiul din Nagorno-Karabah: Putin destabilizează regimul Pashinyan

La 9 noiembrie 2020, a fost semnat un acord de armistițiu între Baku și Erevan sub egida Moscovei, după peste șase săptămâni de lupte.

Armenia primului ministru Nikol Pashinyan a suferit o înfrângere zdrobitoare și a pierdut teritorii care sunt sub controlul ei de aproximativ 30 de ani. Azerbaidjanul președintelui Ilham Alijev a recâștigat aproximativ jumătate din teritoriile confiscate de forțele armene la începutul anilor 1990, pe care Azerbaidjanul a încercat să le revendice de zeci de ani pe baza mai multor rezoluții ONU. Turcia președintelui Recep Tayyip Erdogan și-a afirmat ambițiile de a fi recunoscută ca putere regională în Caucaz, iar Rusia președintelui Vladimir Putin a impus o operațiune unilaterală de menținere a păcii sub autoritatea sa unică.

Prin oprirea războiului, Putin îngheță, din nou, conflictul dintre cele două foste republici sovietice și își crește prezența militară pe teren. Desfășurarea de trupe de pace în Nagorno-Karabakh și coridorul Lachin întărește poziția dominantă a Rusiei în Caucaz, în detrimentul grupului OSCE, coprezidat de Franța, Rusia și SUA de la înființarea sa în 1992.

O altă oportunitate importantă pentru Putin de a extinde aria de acoperire a Rusiei în regiune ar putea fi în continuare răsturnarea lui Pashinyan de către aceiași oameni care l-au ales acum doi ani. În urma armistițiului, mii de armeni l-au acuzat pe premier că i-a umilit și trădat. Ei au spus că Pashinyan nu are dreptul să semneze un astfel de acord fără a consulta poporul. Au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva progreselor teritoriale asigurate pentru Azerbaidjan în Nagorno-Karabakh, asaltând clădirea Parlamentului și cerând demisia lui Pashinyan. Cu toate acestea, el refuză să demisioneze.

Pashinyan a fost liderul revoluției armene din 2018 care a răsturnat regimul corupt și dictatorial al prim-ministrului Serzh Sargsyan. La 8 mai 2018, Pashinyan a reușit să obțină suficiente voturi în Parlament pentru a deveni el însuși prim-ministru.

De ani de zile, Putin a vândut arme atât Azerbaidjanului, cât și Armeniei. A avut relații bune cu fostul premier Sargsyan și, prin urmare, a fost foarte îngrijorat de apariția unei revoluții populare care cere un regim democratic. Rebeliunile și căutările pentru democrație și drepturile omului în vecinătatea Rusiei sunt întotdeauna percepute ca o amenințare existențială pentru propria guvernare a lui Putin, deoarece revoluțiile pot fi contagioase.

Întrebarea este dacă Putin ar fi putut interveni mai energic într-o etapă anterioară a conflictului pentru a pune capăt acestuia sau dacă a așteptat intenționat până la inevitabila capitulare a Armeniei pentru a-și împinge pionii cu succes. Acum, când guvernarea lui Pashinyan este contestată, o schimbare de regim care influențează influența Occidentului în Erevan și se aliniază mai mult la Moscova ar putea fi următorul episod din perioada post-conflict.

Operațiunea politică și diplomatică de succes condusă de Putin îi oferă o pârghie semnificativă pentru manipularea tuturor părților din regiune și punerea de presiuni pentru o lungă perioadă de timp, în așteptarea unei soluții definitive care pare puțin probabilă.

Sursa: The European Times