Putin, tot mai DISPERAT. Liderul de la Kremlin a dispus aducerea batalioanelor din toată Rusia pentru a ține piept ofensivei Ucrainei: „Războiul a dislocat strategia națională a Moscovei”

Unități din toată Rusia „duc acum greul” pentru a ține piept contraofensivei ucrainene care a început la începutul lunii iunie, a declarat Ministerul Britanic al Apărării într-o actualizare publicată joi, 6 iulie.

A 58-a Armată Combinată a Rusiei, care în mod normal activează în regiunea „volatilă” Caucaz, „apără acum linii puternic înrădăcinate” în regiunea Zaporojie, la nord de Crimeea, a spus ministerul britanic.

Pozițiile ruse din jurul Velika Novosilka, un oraș de primă linie din regiunea Donețk, sunt apărate de Armata a 5-a Combinată și de unități de infanterie navală care se află în mod normal la aproximativ 6.900 de kilometri distanță „ca un echilibru față de puterea chineză”, a spus ministerul, adăugând că apărarea rusească din jurul Bakhmut este în mare parte condusă de regimente aeriene staționate de obicei în vestul Rusiei, unde „acţionează ca o forță de reacție rapidă de elită în cazul unor tensiuni cu NATO”.

„Modul în care Rusia acceptă riscurile în toată Eurasia evidențiază modul în care războiul a dislocat strategia națională stabilită a Rusiei”, a spus ministerul.

Experții au precizat că eforturile Rusiei de a găsi trupe și echipamente pentru război i-a golit stocurile interne și i-a epuizat avanposturile, lăsând Moscova mai puțin capabilă să exercite influență și să răspundă la crize. „Rusia s-a făcut cu adevărat vulnerabilă la nivel global”, a declarat în aprilie Dara Massicot, expert în armata rusă la think tank-ul Rand Corporation.

Armata rusă și-a pierdut jumătate din eficacitatea de luptă în Ucraina, inclusiv până la 2500 de tancuri, iar principalul impuls al contraofensivei de la Kiev urmează să vină, a declarat șeful forțelor armate britanice, amiralul Tony Radakin.

În același timp, amiralul a respins acuzațiile conform cărora contraofensiva ucraineană se desfășoară încet și a subliniat că strategia militară a Kievului vizează „epuizarea și lovirea” inamicului pentru a distruge treptat liniile defensive rusești.

„Întrebarea este ce strategie aplici pe o linie a frontului care are o lungime de peste o mie de kilometri ca să o transformi într-o problemă mai mare pentru dușman decât pentru tine?(...) Acesta este motivul pentru care vedem că Ucraina testează (linia frontului-n.red.) pe mai multe axe”, a declarat amiralul Radakin a spus într-o audiere parlamentară, arată afr.com.

Totuși, el a recunoscut că densitatea câmpurilor de mine rusești a fost „mai mare decât se aștepta” și că lipsa acoperirii aeriene, dar și o aprovizionare deficitară cu sistemele de armament moderne cerute de Kiev au „complicat cursul contraofensivei”.

Cu toate astea, amiralul a subliniat că inițiativa rămâne la militarii ucraineni. „Rusia este acum atât de slabă încât nu are puterea de a lansa o proprie contraofensivă. A pierdut aproape jumătate din eficiența de luptă. Anul trecut rușii au tras 10 milioane de obuze de artilerie, dar în cel mai bun caz pot produce 1 milion de obuze pe an. Apoi, au pierdut 2.500 de tancuri și, în cel mai bun caz, pot produce 200 de tancuri pe an”, a declarat amiralul care a mai precizat că „lovitura principală a contraofensivei Kievului urmează să vină”.

În ciuda pierderilor de trupe, Rusia a convocat sute de mii de rezerviști și recruți, iar forțele sale terestre sunt mai mari decât erau înainte de război, a declarat generalul Christopher Cavoli, șeful trupelor americane din Europa, parlamentarilor americani în aprilie.

Cavoli a spus că, în ciuda pierderii a zeci de avioane și elicoptere, Rusia are încă sute de avioane de luptă și zeci de nave de război și submarine de suprafață, dintre care ultimele sunt „mai active decât le-am văzut de ani de zile”.

Desfășurarea de forțe din alte zone importante ale Rusiei contrazice afirmațiile de îngrijorare ale Moscovei cu privire la agresiunea NATO, conform lui Justin Bronk, cercetător principal la Royal United Services Institute, un think tank britanic.

„Sincer, dacă ar fi fost de fapt îngrijorați de NATO – în ceea ce privește implicarea directă – nu și-ar fi retras forțele din Kaliningrad așa cum au făcut-o. Ar fi protestat mai mult față de aderarea Finlandei”, a spus Bronk.

Liderii ruși se tem probabil de un război accidental cu NATO și de o schimbare pe termen mai lung a raportului de putere cu alianța, a adăugat Bronk, „dar nu sunt îngrijorați de escaladarea pe flancul lor cu NATO în acest moment, pentru că dacă ar fi, nu ar fi mișcat forțele așa cum au făcut-o ei.”