Pesta micilor rumegătoare nu se transmite la om, dar amestecul de animale din zone necunoscute rămâne factorul de risc major, avertizează Mihai Daneș

Pesta micilor rumegătoare nu se transmite la om, iar produsele obținute de la animale nu reprezintă, în mod obișnuit, un risc pentru consumatori, explică conf. univ. dr. Mihai Daneș.

Conf. univ. dr. Mihai Daneș, de la Academia de Științe Agricole și Silvice, a explicat, în cadrul unei dezbateri dedicate crizei din sectorul ovin – ”Miorița, blocată la export. Cine este vinovat, de cine depinde rezolvarea crizei?” – că pesta micilor rumegătoare nu se transmite la om și a detaliat felul în care evoluează boala în efectivele de ovine.

El a arătat, totodată, care sunt principalii factori de risc pentru răspândirea virusului și de ce produsele obținute de la animale nu reprezintă, în mod obișnuit, un pericol pentru consumatori. Explicațiile vin în momentul în care sectorul ovin din România trece printr-o perioadă dificilă, după apariția focarului de pestă a micilor rumegătoare și după decizia Comisiei Europene de a menține restricțiile privind circulația și exportul de ovine și caprine.

„Pesta micilor rumegătoare nu se transmite la om deloc! Este important! Mai mult decât atât, virusul micilor rumegătoare este un virus puțin rezistent la factorii de mediu, deci soarele, temperatura care crește peste 30 de grade îl omoară în 3-5 ore.

Dar aici sunt factori de risc convergenți. Mieii care provin din mame care au trecut prin boală sau au fost într-un fel sau altul cu anticorpi, în momentul când s-au născut sunt rezistenți la boală timp de trei luni. Atât durează anticorpii maternali. După trei luni, ei devin naivi sau virgini din punct de vedere imunologic. Și orice virus, chiar cu o cantitate mai mică decât cea care produce de obicei boala, poate să facă dezastru.

În focarul de la Târgu Mureș, situația a evoluat astfel: a murit tineretul – an curent – pe care l-am înțărcat, iar animalele adulte au făcut forme subclinice. Animalele adulte au manifestat aceste forme subclinice, eliberând în același timp cantități însemnate de virus prin toate secrețiile și excrețiile.

Toată lumea se sperie și se întreabă: dacă mulgem oile, este virus în lapte? Da, virusul poate fi prezent acolo. Dar brânza se obține printr-un procedeu care presupune și o anumită încălzire, într-un mediu acid. Intervin enzimele din stomacul mielului, cheagul, iar la cald proteinele se coagulează – cazeina și toate proteinele din lapte. Astfel, posibilitatea ca brânza să devină un vector este redusă și nu este probabilă decât atunci când animalele sunt în perioada de stare, adică sunt bolnave, nu doar infectate.

Mai mult decât atât, anticorpii nu sunt ceva toxic. Ei sunt mijloacele pe care fiecare organism le folosește pentru a se apăra. Orice virus străin, când pătrunde într-un organism viu, se întâlnește cu o imunitate celulară. La baza acesteia stau anticorpii”, a explicat conf. univ. dr. Mihai Daneș.

„Problema este legată de acest transfer de animale dintr-o zonă în alta, în care cei mai importanți factori sunt mijlocitorii, intermediarii. Iau animale de aici, de acolo. În această colectare de animale, cel mai important element de risc îl reprezintă amestecul de animale din zone necunoscute și veterinarilor. Acesta e un factor de risc major”, a adăugat el.