Oligarhul ucrainean Vadim Ermolaev, în continuare fără explicații pentru atentatul cu bombă din Monaco, la două luni după atacul care i-a mutilat familia

Oligarhul ucrainean Vadim Ermolaev, ţinta unui atentat cu bombă la 29 iunie, la Monaco, în care au fost vizate şi membrii familiei sale, încă nu pare să aibă un răspuns clar cu privire la ce s-a întâmplat, nici la două luni după eveniment. Într-un interviu acordat după externarea din spital, el a vorbit pe larg despre tentativa de asasinat care i-a schimbat viaţa lui şi celor dragi.

În seara respectivă, în jurul orei 21:00, o bombă plasată şi declanşată de la distanţă de o femeie a explodat în faţa intrării în clădirea din Monaco unde locuieşte omul de afaceri. Atacul a avut loc în momentul în care acesta se întorcea de la o cină pe plajă, luată împreună cu familia. Partenera sa, Anna Nasobina, şi fiul lor de 13 ani, care îl însoţeau, au fost grav răniţi. Ea a suferit amputarea gambei unui picior şi a labei celuilalt, în timp ce Vadim Ermolaev are arsuri întinse şi leziuni ale ţesuturilor pe mai multe zone ale corpului, unele vizibile inclusiv pe faţă.

Întrebat care ar putea fi motivele pentru care a devenit o ţintă, omul de afaceri spune că nu-şi găseşte nicio explicaţie. „Nu am avut niciodată duşmani. Nu sunt o persoană conflictuală”, a repetat el în faţa camerei, insistând că nu se consideră implicat în dispute capabile să ducă la un asemenea atac.

Ermolaev a respins, cu o anumită iritare împletită cu ironie, şi ipoteza unui conflict familial. „Poliţia din Monaco m-a întrebat şi dacă familia mea ar putea fi implicată; ar fi aproape amuzant, având în vedere că tot ce deţin este deja pe numele soţiei şi al copiilor mei”, a declarat el, arătând că nu vede niciun interes material care să-i împingă pe apropiaţi împotriva lui.

Printre pistele analizate de anchetatori se numără şi cea legată de o escrocherie de amploare condusă de fiul său, Artur Ermolaev, în vârstă de 35 de ani. Acesta a fost reţinut în Cipru la sfârşitul anului 2025, în baza unui mandat Interpol emis la solicitarea autorităţilor estoniene. În Estonia, el a recunoscut că a creat şi condus o organizaţie implicată în fraude telefonice cu false investiţii, prin care victime din mai multe ţări au fost înşelate cu peste 100 de milioane de euro. Instanţa estoniană l-a condamnat la cinci ani de închisoare, însă doar patru luni şi 26 de zile au fost cu executare, restul pedepsei fiind suspendată. Artur Ermolaev a plătit 8,5 milioane de euro şi a fost apoi expulzat din Estonia.

Respinge însă orice implicare personală în reţeaua de fraude pentru care a fost condamnat fiul său Artur. Vadim Ermolaev a declarat: „Nici măcar nu ştiu să folosesc un computer, ştiu să folosesc doar telefonul”. El încearcă astfel să se distanţeze ferm de activităţile fiului, pe care le prezintă ca fiind complet independente de el.

Referitor la pista unui atentat comandat de Ucraina, afirmaţiile lui Ermolaev sunt aproape contradictorii. Iniţial, el a acuzat public serviciul de informaţii al Ministerului ucrainean al Apărării, însă ulterior tonul său a devenit mai rezervat, iar explicaţiile – mai nuanţate.

În iulie, la doar câteva zile după atentat, autorităţile ucrainene au anunţat că au găsit-o fără suflare pe cea care ar fi plasat bomba, Anastasia Berezovska. Femeia ar fi fost împuşcată de unul dintre cei doi presupuşi comanditari: un agent al serviciului de informaţii al Ministerului Apărării din Ucraina (GUR), Vladislav Reut, şi un fost membru al SBU, serviciul ucrainean de securitate subordonat Ministerului de Interne, Vitali Jîkovici. Această versiune a alimentat suspiciunile cu privire la o posibilă operaţiune comandată de la Kiev.

În interviul ulterior, Vadim Ermolaev, care iniţial a arătat direct cu degetul spre GUR, a devenit mai prudent. „Nu-mi pot imagina că acest lucru ar avea vreo legătură cu sancţiunile ucrainene impuse împotriva mea, deoarece asta ar însemna că statul nostru s-ar fi implicat potenţial în execuţii extrajudiciare. Nu pot să cred asta”, mărturiseşte el, lăsând să se înţeleagă că nu vrea să acuze oficial structurile statului ucrainean de o asemenea acţiune.

AUTOAREA ATENTATULUI, MOTIVATĂ DE BANI

În portretul realizat de jurnalişti, presupusa autoare a atentatului cu bombă apare ca o ucraineancă de 39 de ani, fără cazier judiciar şi fără nicio legătură personală cunoscută cu principala victimă. Ar fi fost, în primul rând, „un simplu soldat motivat de bani”. Potrivit informaţiilor adunate, această femeie locuia în Germania şi trăia singură cu fiul ei de 7 ani, născut dintr-o a doua căsătorie. Încerca să iasă din această relaţie şi se pare că îşi dăduse în judecată fostul soţ pentru pensie alimentară.

Imaginile surprinse de camerele de supraveghere din Monaco o arată efectuând numeroase recunoaşteri în jurul reşedinţei oligarhului ucrainean, oprindu-se în faţa clădirii cu chipul acoperit de o pălărie neagră, cu boruri largi, şi îmbrăcată în haine largi, aparent bărbăteşti. Totuşi, o dată a apărut îmbrăcată în haine obişnuite, lăsându-şi la vedere faţa şi tatuajul impunător de pe braţ. După atac, în timpul fugii, Anastasia Berezovska a trecut mai întâi prin oraşul francez vecin Beausoleil, apoi a traversat Italia şi alte ţări limitrofe până în Germania, la bordul unei maşini închiriate. Ulterior, par să existe indicii că ar fi urcat într-un autobuz care a dus-o în Ucraina, via Polonia.

Reconstrucţia etapelor care au precedat „execuţia” ei se bazează pe documente judiciare. Din acestea reiese că Anastasia Berezovska ar fi primit de la comanditari aproape 7.000 de euro în criptomonede în lunile de dinaintea exploziei, plăţi ce ar fi reprezentat răsplata pentru implicarea ei. În final însă, prezenţa sa ar fi fost considerată compromiţătoare.

Cadavrul ei ar fi fost descoperit după trei zile, într-o pădure, pentru ca apoi să fie îngropată de familie. Se menţionează că sicriul era închis, o practică descrisă drept „neobişnuită” în Ucraina, ceea ce alimentează suspiciunile în jurul circumstanţelor morţii sale.

Vadim Ermolaev susţine totuşi că această femeie „nu este protagonista acestei poveşti. A fost pur şi simplu înşelată, un pion naiv, într-un fel, convinsă că făcea ceva important”. În viziunea lui, ea ar fi fost folosită de persoane mai influente, care au tras sforile din umbră.

Oligarhul, în vârstă de 58 de ani, bănuieşte că ea ar fi fost ucisă „pentru a nu depune mărturie împotriva anumitor persoane. Este nerealist să credem că ea singură a putut să mă supravegheze timp de patru luni şi să organizeze totul de acolo”, a spus el, subliniind că vede în spatele atentatului o structură organizată mai complexă, nu actul izolat al unui singur individ.

El consideră că Vladislav Reut ar fi mai curând un „măr putred”, care a acţionat pe cont propriu, pentru bani, profitând de experienţa sa în operaţiuni clandestine. Cineva i-ar fi putut angaja în particular atât pe Reut, cât şi pe Vitali Jîkovici, tocmai datorită experienţei lor în astfel de atacuri. „Să aflăm cine a comandat atentatul – asta este marea întrebare acum”, a spus Ermolaev, lăsând deschisă ipoteza existenţei unor comanditari încă necunoscuţi.