„Ne-a învins administrația”: povestea păstrăvăriei din Buzău închisă după 16 ani de muncă cinstită

Într-un mesaj emoționant publicat pe pagina de Facebook, proprietarul unei păstrăvării anunță că, după 16 ani de activitate, a fost nevoit să închidă definitiv afacerea. El povestește despre investițiile și sacrificiile familiei sale și subliniază că nu munca i-a învins, nici lipsa clienților, ci administrația.

Proprietarul păstrăvăriei din Buzău arată că decizia nu a fost determinată de absența clienților sau de lipsa dorinței de a continua, ci de presiunea administrativă și de dificultățile tot mai mari în respectarea cerințelor și obligațiilor impuse. Familia a investit timp, bani și efort pentru a dezvolta afacerea, dar, în final, nu a mai găsit soluții pentru a merge mai departe.

„Viitorul țării.

După 16 ani de muncă, astăzi am închis păstrăvăria.

Acum 16 ani, părinții mei au ales să construiască ceva în locul în care ne-am născut și am crescut, pentru mine și pentru sora mea. Au investit bani, timp, putere și, mai presus de toate, suflet. Au muncit zi de zi, fără program, fără concedii, fără sărbători. Au făcut-o cu drag, pentru că au iubit acest loc și au crezut că prin muncă cinstită poți construi un viitor în România.

Astăzi nu se închide doar o păstrăvărie.

Astăzi se închid 16 ani din viața părinților mei.

Nu munca ne-a învins. Nu lipsa clienților. Nu lipsa dorinței de a merge mai departe.

Ne-a învins administrația.

Am încercat din răsputeri să fim în regulă cu tot ce înseamnă legislație și obligații. Am respectat cerințele, am plătit taxe, am făcut investiții și am vrut să lucrăm corect. La urma urmei, nu producem un obiect oarecare, ci hrană care ajunge pe masa oamenilor. Tocmai de aceea am avut mereu responsabilitatea de a face lucrurile așa cum trebuie. Din păcate, în loc să fim sprijiniți pentru că producem hrană românească, am fost împovărați până în punctul în care nu am mai putut continua.

Am încercat toate variantele. Am căutat soluții, am cerut explicații și am sperat că cineva va înțelege că o păstrăvărie nu este o fabrică și nici o mare companie”, a scris proprietarul păstrăvăriei pe pagina de Facebook.

Proprietarul păstrăvăriei critică dur costurile legate de obligațiile administrative și de monitorizare, explicând că acestea apasă în special pe umerii micilor producători. Presiunea nu vine din piață, ci din hățișul birocratic și din cheltuielile impuse pentru a respecta toate normele.

Potrivit acestuia, doar deplasările laboratorului pentru verificările obligatorii ajung la aproximativ 10.000 de lei anual. Când se adaugă celelalte taxe și costuri, suma totală urcă până la circa 14.000 de lei. Pentru a acoperi numai aceste cheltuieli, ar fi nevoie de vânzarea a peste 311 kilograme de păstrăv, la care nu se includ hrana peștilor, energia, salariile sau investițiile.

„Într-o discuție cu reprezentanți ai Apelor Române de la Buzău, ni s-a spus să nu fim supărați, pentru că și o balastieră are același număr de monitorizări și plătește la fel.

Cum poți compara o păstrăvărie cu o balastieră?

Noi trăim datorită apei curate. Dacă apa este poluată, noi suntem primii care pierdem. Peștele moare, iar munca noastră dispare într-o clipă.

Pentru cele patru monitorizări obligatorii pe an, laboratorul vine de la Buzău până la Gura Teghii (o distanță de 80 km). O singură deplasare costă aproximativ 2.500 de lei. Asta înseamnă aproape 10.000 de lei doar pentru deplasările laboratorului.

Un bilet de avion până în America este 1200 lei. Comparați dumneavoastră.

La acestea se adaugă costul analizelor, costul apei pe care o folosim și o plătim, precum și toate celelalte taxe și obligații.

În total, ajungem la aproximativ 14.000 de lei pe an.

Ca să înțeleagă toată lumea ce înseamnă această sumă, înseamnă că trebuie să vindem peste 311 kilograme de păstrăv, la un preț de 45 de lei pe kilogram, doar ca să acoperim aceste obligații.

311 kilograme de păstrăv.

Nu hrana peștilor.

Nu energia electrică.

Nu puietul.

Nu salariile.

Nu medicamentele.

Nu investițiile.

Doar birocrația.

Și atunci mă întreb… cum poate supraviețui un mic producător?”, a scris proprietarul păstrăvăriei.

El subliniază că, deși a investit în mediul rural și a încercat să susțină producția locală, a ajuns în situația de a închide afacerea tocmai din cauza dificultăților administrative. Nu lipsa muncii, nu absența clienților sau a perspectivelor l-au forțat să renunțe, ci un sistem care, spune el, descurajează inițiativa.

„Ani la rând ni s-a spus că trebuie să susținem producătorii români, că trebuie să dezvoltăm mediul rural, că trebuie să păstrăm oamenii acasă.

Noi exact asta am făcut.

Am rămas aici. Am muncit aici. Am investit aici. Am crezut în locul în care ne-am născut.

Iar astăzi suntem obligați să închidem definitiv.

Repet.

Nu pentru că nu am vrut să muncim.

Nu pentru că nu am avut clienți.

Nu pentru că afacerea nu avea viitor.

Ci pentru că administrația a făcut imposibilă continuarea.

Toată suprafața bazinelor piscicole este intabulată și înregistrată la Primărie ca bazine piscicole. Astăzi mă uit la ele și mă întreb: ce fac cu ele acum? Vor rămâne goale. Atâta muncă, atâtea investiții și atâtea sacrificii ajung să nu mai însemne nimic.

Și culmea este că nici măcar să închid activitatea nu pot pur și simplu. Pentru închidere trebuie să obțin o altă autorizație. Și, bineînțeles, să plătesc și pentru aceea. În țara asta plătești ca să muncești, iar când nu mai poți munci, plătești și ca să închizi”, a scris proprietarul păstrăvăriei.

El revine și asupra impactului uman, arătând că în spatele cifrelor și avizelor stau oameni concreți, familii și copii, iar fiecare decizie administrativă se răsfrânge direct asupra lor. Nu este doar o afacere pierdută, ci un drum de viață frânt.

„Și mai am un singur lucru de spus…

Vă rog din suflet, oameni buni, nu mai puneți în funcții oameni care nu cunosc domeniile pe care le administrează.

În spatele fiecărei decizii administrative nu sunt doar niște hârtii. Sunt oameni. Sunt familii. Sunt copii. Sunt ani de muncă, de sacrificii și de speranțe.

Astăzi, părinții mei pierd munca de 16 ani. Iar eu și sora mea vedem cum visul pentru care au luptat în fiecare zi se închide sub ochii noștri.

Nu voi uita niciodată ziua aceasta.

Nu pentru că s-a închis o păstrăvărie.

Ci pentru că am văzut cum 16 ani de muncă cinstită au fost îngenuncheați nu de lipsa muncii, ci de administrația din această țară.

Drept mărturie, vă las poze cum arăta când funcționa și un video cum arată acum”, a mai scris proprietarul păstrăvăriei pe pagina de Facebook.