Misterul EPURĂRILOR la nivel înalt din Ucraina: „Americanii și rușii sunt probabil bine informați”

Rusia și Ucraina au semnat un acord pentru a permite transportul de cereale prin Marea Neagră către piețele mondiale. La câteva ore după semnarea acordului în Turcia, Rusia a atacat portul Odesa de la Marea Neagră.

Președintele Volodimir Zelenski și-a concediat, de asemenea, șeful serviciului de securitate pentru a investiga acuzațiile de trădare SBU și l-a demis pe procurorul șef și pe alți oficiali - toate în timp ce o congresmană americană îi cere președintelui Joe Biden să-l investigheze pe șeful de cabinet al lui Zelenski pentru presupusele legături cu Rusia.

Războiul devine complex, scrie George Friedman, fondatorul companiei de previziune și analiză geopolitică Geopolitical Futures.

Decizia de a permite transporturile de grâu are sens pentru restul lumii. Ucraina este al cincilea exportator de grâu, reprezentând puțin sub 10% din oferta globală, iar blocada rusă a dus la creșterea dramatică a prețului cerealelor.

Oricare ar fi sensul acordului, totuși, este nemaiauzit ca două națiuni implicate în război să ajungă la acorduri oficiale. Mai ciudat este că, deși și Rusia beneficiază de pe urma acordului, acesta este mult mai benefic pentru Ucraina. Atacul asupra Odesei a fost, fără îndoială, menit să reamintească Ucrainei că astfel de acorduri pot fi abandonate rapid, dar faptul că s-a ajuns la el este totuși ciudat.

De asemenea, surprinzătoare este concedierea unor înalți funcționari. Zelenski a susținut că s-au făcut vinovați de trădare. Corupția generalizată este un lucru știut, mai ales în fosta Uniune Sovietică. Invocarea tradării este cu totul altceva. În unele zone ale Kievului, sprijinul pentru Rusia nu este o noutate; Ucraina are o parte importantă de simpatizanți pro-Rusia.

Dar dacă, să zicem, FSB ar fi pătruns în serviciul de securitate al Ucrainei – ceea ce este probabil – atunci săptămânile de speculații cu privire la siguranța locului de muncă au puțin sens. Dacă înalții oficiali se dovedesc a fi compromiși, îndepărtarea lor ar fi instantanee.

Zelenski și-a destabilizat guvernul și și-a deranjat aliații

În schimb, Zelenski și-a destabilizat guvernul și și-a deranjat aliații. (Desigur, un serviciu de informații străin ar fi putut detecta trădarea, iar Zelenski ar fi putut fi reticent până când a fost forțat să acționeze. Ca în toate astfel de chestiuni, cei care știu nu vorbesc, iar cei care vorbesc nu știu. Ceea ce este clar este că acest tip de comportament în timpul războiului nu este normal).

Rușii și ucrainenii care stau unul lângă altul nu pot să nu îți evoce posibilitățile unui tratat de pace. Demiterile de la Kiev par să indice un grad de instabilitate și discordie în Ucraina, creând posibilitatea, oricât de îndepărtată, să se facă noi considerații care ar putea duce la un fel de înțelegere mai mare.

Războiul a intrat în a șasea lună. Nu a mers așa cum a sperat Rusia. Ofensiva inițială a Moscovei, un atac în trei direcții asupra Kievului, Odesei și Donețk, a eșuat din mai multe motive: limitele logisticii rusești, dificultatea coordonării unui sistem blindat la distanță și, mai ales, tactica ucraineană și armele americane.

Rușii au fost forțați să se retragă spre est în timp ce luptau pentru regiunea Donețk, o zonă relativ mică de-a lungul graniței ruse în care Moscova avea deja o prezență mare. Moscova este angajată acolo de cinci luni, iar acum aproape deține controlul asupra zonei.

Chiar și această regiune extrem de vulnerabilă, presupus pro-rusă, a avut nevoie de luni de zile pentru a fi supusă. Experiența de acolo semnalează un război lung în care Rusia se va lupta să captureze zone din ce în ce mai mari din Ucraina.

Între timp, armata lui Zelenski a avut timp pentru a se odihni și a-și antrena infanteria la vest și nord, dar nu poate fi sigură cum se va descurca împotriva noilor tactici rusești. Kievul are avantajul armamentului și informațiilor americane și, teoretic, are capacitatea de a rezista cel puțin unei ofensive rusești chiar dacă nu poate lansa o contraofensivă mai mare. Acesta este motivul pentru care instabilitatea la vârful comandamentului ucrainean este o problemă. Este posibil ca Zelenski să facă pur și simplu curățenie în casă în pregătirea unei ofensive rusești, dar asta nu explică demiterile.

Rusia s-ar putea să lovească mai devreme decât mai târziu, dar tulburările de la vârf se vor extinde probabil la niveluri inferioare. Ofițerii își pot pierde concentrarea sau trupele își pot pierde încrederea în lanțul de comandă. Un lucru este să lupți într-un război bazat pe unitatea de scop. Altceva este să lupți cu un lanț de comandă incert, notează George Friedman.

Deși nu este clar ce se întâmplă exact la Kiev, americanii și rușii sunt probabil bine informați. Presupunând că nu au forțat demiterile din motive necunoscute, americanii vor face presiuni pentru a opri epurarea până la o dată ulterioară. Rușii, care dețin cu siguranță active în guvernul și armata ucraineană, vor căuta să le destabilizeze.

Negocieri la orizont?

Desigur, există o șansă ca epurările să fi fost un eveniment minor, care să se ridice la puțin mai mult decât mașinație politică internă, deși nu pare să fie asta explicația. Mai probabil este că războiul a creat tensiune și risc la cele mai înalte niveluri de autoritate. Provocarea imediată pentru Ucraina este să limiteze problema înainte ca aceasta să afecteze armata.

Așadar, ambele părți ar părea să fie interesate de o înțelegere negociată. Problema este că niciuna dintre părți nu și-a atins obiectivele.

Dacă Kievul ar ceda porțiuni majore de teritoriu Rusiei, lucrurile ar deveni mai disfuncționale. Pentru Occident, mutarea frontierei ruse mai aproape de Europa de Est nu ar pune capăt războiului; ar crea doar pretextul pentru următorul. Cu cât Rusia este mai aproape de granița de vest cu Ucraina, cu atât mai mult trebuie să se presupună că Rusia ar alege să se deplaseze și mai departe, consideră analistul George Friedman.