Maia Sandu: apel pentru susținerea Ucrainei și importanța curajului pentru pacea și securitatea europeană

Domnule Prim-Ministru Söder,

Doamnă Președintă Aigner – vă sunt recunoscător pentru cuvintele călduroase,

Domnule Președinte Ferber,

Stimate gazde,

Dragi oaspeți,

Este o mare onoare să primesc Premiul Franz Josef Strauss aici, la München, din partea unei fundații care a susținut mereu valorile democrației, libertății și ale unei Europe unite.

Premiul poartă numele unui lider care a crezut cu tărie că pacea în Europa nu trebuie considerată un fapt împlinit – și că valorile noastre trebuie apărate. Claritate și curaj sunt necesare. Astăzi, aceste idei sunt mai actuale decât oricând.

Accept această distincție cu recunoștință, în numele tuturor celor din țara mea și din regiunea noastră, care sunt în prima linie a unei lupte pe care nu am început-o, dar pe care alegem să o purtăm cu determinare – și pe care nu o putem pierde: lupta pentru democrație, adevăr și pace.

Democrația este atacată la nivel mondial – nu doar pe fronturi, ci și în spațiul informațional, în instituțiile noastre și, tot mai des, în mințile oamenilor.

Adversarii de azi folosesc atât tactici vechi, cât și unele noi pentru a eroda încrederea, a polariza societățile și a destabiliza democrațiile.

Vedem acest fapt clar în războiul pe care Rusia l-a pornit împotriva Ucrainei. Să nu ne amăgim – nu a început cu tancuri, ci cu narative.

Narative care justifică agresiunea. Neagă dreptul Ucrainei de a exista. Descriu democrațiile ca fiind slabe și divizate.

Aceste falsuri au fost cultivate ani de zile – prin propagandă, distorsionare și frică – cu mult înainte ca prima rachetă să lovească pământul ucrainean.

Au fost gândite pentru a slăbi rezistența, fractura societățile și crea confuzie în țările chemate azi să acționeze. Războiul reamintește că, înainte de un atac fizic, are loc un război al cuvintelor, al narativelor, al percepțiilor – și că această luptă trebuie luată în serios.

Totuși, aceste narative au fost subestimate mult timp. Semnalele de alarmă le-am văzut, dar am sperat că diplomația va fi de ajuns. Ne-am dorit pace – însă o pace fără mijloace reale de apărare a invitat agresiunea.

În primii doi ani de la invazie, reacția pomenită de comunitatea internațională a fost adesea prea prudentă. Ezitantă. Aș spune chiar că a fost lipsită de curaj.

Costul inacțiunii din trecut reprezintă prețul dur ce-l plătim astăzi. Dacă vom continua să ezităm – dacă nu înțelegem pe deplin amploarea amenințării – riscăm ca acest pericol să depășească granițele continentului.

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei nu este un conflict regional. Este un punct de cotitură global. Cu cât războiul se prelungește, cu atât mai mult devine un laborator de tactici noi – drone, sabotaj, război hibrid – pe care orice entitate, oriunde în lume, le poate reproduce.

Acest război a inițiat deja o revoluție în sfera militară – cu consecințe care depășesc Europa, influențând gândirea strategică și de securitate la nivel global.

Să ignorăm Ucraina înseamnă să acceptăm o lume în care agresiunea beneficiează, iar regulile nu mai contează.

De aceea, Ucraina trebuie să primească nu doar admirația noastră, ci și sprijinul nostru deplin.

Militar, financiar, politic. Mai mult și mai rapid.

În fiecare zi în care rezistă, Ucraina ne apără și pe noi.

Fiecare pas pe care îl face spre pace este și un pas spre o Europă mai sigură și mai liberă.

Aceasta este realitatea în țara mea, Republica Moldova.

Avem o frontieră de 1.200 de kilometri cu Ucraina – cea mai lungă dintre țările europene. Securitatea, libertatea și pacea noastră depind direct de capacitatea Ucrainei de a rezista.

Și dacă Ucraina va cădea, credeți-mă – Rusia nu se va opri la Moldova.

Ucraina nu luptă doar pentru viitorul ei, ci pentru securitatea întregii noastre regiuni. Nu îi vom uita niciodată pe soldații ucraineni care – apărând linia frontului – au oferit Moldovei șansa de a rămâne în pace.

Dar pacea noastră este fragilă. Și e supusă permanent presiunilor.

Rusia încearcă să destabilizeze democrația noastră – nu doar pentru a ne devia de la calea europeană, ci și pentru a slăbi Ucraina dinspre vest. Războiul hibrid poate fi, uneori, mai eficient decât trupele terestre.

Am văzut clar acest lucru anul trecut, la alegerile prezidențiale și la referendumul pentru ancorarea parcursului european în Constituția noastră. Doar un exemplu: o bancă rusă a deschis peste 138.000 de conturi pentru a influența rezultatele prin plăți către alegători.

Deși voința poporului s-a impus, iar democrația a rezistat, am învățat lecții grele despre amploarea, complexitatea și persistența amestecului străin. Mai ales pentru o țară mică.

Moldova nu este singură în această luptă. În întreaga regiune, Rusia folosește tactici hibride pentru a schimba puterea și a înconjura Ucraina cu regimuri ostile.

Următorul test pentru noi vor fi alegerile parlamentare din septembrie, unde ne așteptăm la o campanie de manipulare și mai agresivă.

Există interpuși finanțați prin rețele de criptomonede. Strategii ruși testează limitele instituțiilor noastre:

• declanșând o criză energetică la începutul anului,

• zdruncinând economia fragilă a regiunii transnistrene,

• escaladând atacurile cibernetice, inclusiv asupra infrastructurii electorale,

• folosind inteligența artificială pentru metode mai sofisticate de dezinformare.

În centrul acestor acțiuni se află manipularea politică: crearea de partide false, pretins pro-europene, finanțate cu bani murdari din Rusia, ca parte a unui plan de formare a unei majorități pro-Kremlin în Parlament.

Vreau să fiu clară: Moldova nu va precupeți niciun efort pentru a-și apăra suveranitatea, democrația și parcursul european. Dar nu putem face asta singuri.

Germania a fost un partener esențial pentru Moldova. Ne-ați sprijinit în consolidarea instituțiilor, combaterea dezinformării, modernizarea armatei și rezistența în fața ingerințelor.

Ați fost alături de noi nu doar pentru că v-am cerut ajutorul – ci din înțelegerea a ceea ce e în joc.

Ceea ce se întâmplă în Moldova contează. Pentru că avem 1.200 de kilometri de graniță cu Ucraina – cea mai lungă din Europa. Și pentru că suntem un test: în ce măsură democrațiile aflate sub presiune pot rezista, se pot adapta și pot merge înainte.

Suntem profund recunoscători pentru sprijinul dumneavoastră.

Acesta mă aduce la Europa. Și la întrebarea: ce fel de Uniune Europeană vrem să construim împreună?

Dacă vrem ca pacea să dureze, Europa trebuie să fie mai puternică. Economic, politic, militar și strategic. Și trebuie să o facem rapid. Lumea evoluează mai rapid decât ne-am imaginat – și mai rapid decât pot reacționa instituțiile noastre.

Europa nu mai este într-o perioadă de pace. Fie că este vorba de un atac cibernetic asupra alegerilor, de sabotajul infrastructurii sau de drone care încalcă frontiere – Europa trebuie să poată acționa rapid și decisiv. Avem nevoie de proceduri rapide pentru apărare, infrastructură critică și reacție instituțională. În vremuri de pericol, lentoarea poate ucide.

Și sigur, acest drum presupune alegeri dificile. În unele părți ale Europei, pericolul pare încă îndepărtat. Unii întreabă de ce ar trebui să investim în apărare, în protecția rețelelor sau în securitate cibernetică – când și școlile și spitalele au nevoie de fonduri. Dar dacă vrem să păstrăm modul nostru de viață, întâi trebuie să-l apărăm.

Iar această protecție necesită resurse. Investiții reale, susținute, strategice – din partea statelor membre și a Uniunii în ansamblu.

Liderii trebuie să aibă curajul să spună adevărul: unele elemente de confort vor trebui amânate, pentru ca libertățile să poată fi păstrate. Acestea sunt mesaje dificile – dar necesare. Pentru că democrațiile nu sunt întreținute de confort, ci de responsabilitate.

Pași importanți sunt deja în desfășurare. Dar a venit vremea ca eforturile să fie consolidate la nivel european – prin acțiune nu doar la nivel individual, ci ca o forță unită.

Extinderea trebuie să facă parte din viziunea strategică. Nu ca un exercițiu birocratic, ci ca o alegere curajoasă, ce extinde stabilitatea, securitatea și responsabilitatea comună peste întreg continentul.

Curajul nu mai e opțional.

Curajul este prețul păcii.

Curajul de a sprijini Ucraina și de a proteja pacea în Europa.

Curajul de a sprijini Moldova în fața presiunii Kremlinului.

Curajul de a duce Uniunea mai departe – chiar și atunci când e greu.

Extinderea, și ea, cere curaj. Nu doar din partea celor care vor să adere – dar și din partea celor care aleg să deschidă ușa.

Vreau să mulțumesc Fundației Hanns Seidel, bavarezilor și tuturor celor din Germania, pentru sprijinul neclintit și pentru credința că pacea, democrația și unitatea merită apărate.

Să înfruntăm acest moment împreună — cu luciditate, unitate și, mai presus de toate, cu curaj.

Vă mulțumesc.