Influența lui Trump, percepută ca un nou tip de colonialism de către un expert în afaceri europene

Deși președintele Trump și-a cultivat imaginea unui lider anti-intervenționist, Dan Luca, expert român în afaceri europene la Bruxelles, subliniază că politica sa externă include numeroase forme de presiune economică și politică asupra altor națiuni. Uneori, acest tip de influență este perceput ca o nouă formă de colonialism, prin care SUA exercită un control indirect asupra economiilor, resurselor și guvernelor altor state.

Referindu-se la Rusia, expertul remarcă că povestea susținută de Vladimir Putin vorbește despre o pace injustă, considerând sfârșitul Războiului Rece și căderea Uniunii Sovietice drept o „catastrofă geopolitică”. Din punctul de vedere al Moscovei, ordinea internațională stabilită după 1991 nu a fost echitabilă, iar expansiunea influenței occidentale în fostul bloc sovietic este văzută ca o amenințare existențială.

NATO rămâne o forță puternică, subliniază expertul, dar discuțiile curente indică necesitatea ca alianța să se adapteze la noile provocări geopolitice. Donald Trump a afirmat anterior că SUA ar putea să renunțe la NATO dacă partenerii nu își sporesc contribuțiile financiare. Totodată, dacă Uniunea Europeană își va dezvolta propria armată și structuri de apărare, NATO ar putea să își piardă relevanța. Uniunea Europeană se confruntă cu o poziție dificilă, fiind prinsă între marile puteri mondiale. Chiar dacă a realizat progrese majore în integrarea economică, se confruntă cu probleme semnificative care îi limitează influența geopolitică și capacitatea de a acționa ca un actor unit. Probleme structurale împiedică Uniunea să devină un jucător global de anvergură.

În absența NATO și a sprijinului american, observă Dan Luca, Uniunea Europeană nu dispune de o apărare eficientă proprie. Franța și Germania discută despre „autonomie strategică”, dar Europa nu are o armată comună robustă.

Dacă Uniunea Europeană nu își dezvoltă capacități strategice veritabile, riscă să rămână un „gigant economic, dar un pitic în termeni politici și militari”.

În această conjunctură, Dan Luca menționează că ar fi oportun să se creeze o Doctrină Monroe la nivel european, aspect esențial pentru independența Uniunii Europene. Această doctrină, enunțată de președintele James Monroe la 2 decembrie 1823, a fost una dintre cele mai importante declarații de politică externă ale SUA, inițial destinată să prevină implicarea puterilor europene în America Latină, dar care ulterior a justificat intervențiile americane în regiune. Poate Europa ar trebui să formuleze o doctrină care să sublinieze o viziune de independență.

Realist vorbind, implementarea unei doctrine similare Doctrinei Monroe de către UE ar putea diminua influența SUA în Europa atât pe plan militar, cât și economic și geopolitic. Totuși, în lipsa unei armate comune și a unei economii mai puțin dependente de tehnologiile americane, expertul opinează că Europa va rămâne într-un parteneriat inevitabil cu SUA, indiferent de dorințele sale.