Fețele NEVĂZUTE ale lui Vladimir Putin. De la „băiatul de cartier” la KGB și până la „gardianul șef, dar cu mâna pe butonul nuclear”

Omul de teama căruia tremură planeta „nu a fost niciodată vreun James Bond sovietic”, dar caracterul de luptător, format de mic, și capacitatea de a oferi propriilor oameni un scop îl fac pe președintele Rusiei un lider teribil, spune unul dintre autorii care îi cunoaște evoluția din spatele scenei. Ce e acolo, când privim dincolo de cortină?

Vladimir Putin înoată în lacuri înghețate, se expune în momentele de empatie cu oameni simpli, dar și cu dictatori, se joacă cu puii de tigru și cu nervii lumii. De fapt, el provoacă frisoane Occidentului, dar bucură pe cei care percep Vestul, dacă nu ca pe un dușman, măcar ca pe un sistem ipocrit. Acesta este fața văzută a liderului de la Kremlin. Există, în toată lumea, câțiva autori de cărți care și-au dedicat ani din viață ca să cunoască mai bine ceea ce nu se vede din Vladimir Putin. Și să-l înțeleagă. Libertatea a cules, din câteva volume, cu autori și temperamente diferite, întâmplări și trăsături de caracter ale „țarului”.

Copilul generației de după război

Vladimir Putin, care va împlini anul acesta 70 de ani, s-a născut în Leningrad – astăzi, Sankt Petersburg - pe 7 octombrie 1952, cu un an înainte de moartea liderului sovietic Iosif Stalin. În URSS, în acel an se încheia una dintre manevrele de epurare organizate de Stalin: Afacerea Leningrad, care a lăsat orașul fără conducere politică. 23 de lideri comuniști locali au fost condamnați la moarte, iar 181 au ajuns la închisoare sau în exil, în vreme ce vreo 2.000 de înalți oficiali de pe tot teritoriul țării au fost excluși din partid. Vremurile erau tulburi nu doar politic, ci și economic. Țara încă nu se reconstruise după război, oamenii trăiau în condiții mizerabile și sufereau de foame. Iar Vladimir Putin avea să fie copilul acestui oraș brutal, care nu mai semăna deloc cu vechea capitală a Imperiului Rus. Unul dintre milioane de copii de după război, de pe întinsul unei Europe sfâșiate.

Familia Putin a avut rădăcini adânci în serviciile secrete. Bunicul său a fost un bucătar care i-a servit pe liderii ruși – de la Rasputin la Lenin și Stalin. Însă, ca toți cei care trăiau în proximitatea liderilor Rusiei, cel mai probabil lucra și pentru NKVD (poliția secretă, viitoarea KGB). În mod particular interesanți pentru regim, bucătarii din casele de vacanță ale statului erau și agenți NKVD, pentru că puteau sta cu ochii pe invitați, scrie jurnalistul britanic Ben Judah, în cartea „Fragile Empire”.

Tatăl, Vladimir Spiridonovici Putin, și-a început cariera într-o fabrică, însă a fost luat să lupte în război într-o unitate NKVD, în spatele liniilor inamice. În acele vremuri și în acea lume, oamenii își hotărau prea puțin soarta. Pe front a fost grav rănit și a revenit acasă, dar cel mai probabil a rămas în rândurile rezerviștilor activi ai NKVD toată cariera, susține autorul volumului „Fragile empire”.

Lumea a ales pentru copilul Vladimir: „Educat mai mult de stradă”

În copilărie, Vladimir Putin nu era prea interesat de școală. Puțini erau, în Rusia anilor 50. Era un elev-problemă, spune Vera Gurevici, fosta lui profesoară, care a fost intervievată de Ben Judah. „Era încăpățânat. Nu făcea nimic. Nu-i păsa de rezultatele școlare. Doar mâzgălea ceva pe hârtie în timpul testelor și apoi… fugea! Nu-i păsa de consecințe”, își amintește femeia, care a început să-i predea în 1962.

Vladimir era, în schimb, un băiat de cartier. Își petrecea timpul cu tot felul de găști de copii cărora o țară cu probleme imposibil de rezolvat le răpea, fără să vrea, viitorul școlar și le oferea unul în termenii durității și ai nevoii de a se descurca. Dar câtă încredere poate avea în ceilalți sau în parteneriate cineva căruia viața îi ia tot?

„Dacă cineva îl rănea, reacționa imediat, ca o pisică. Se bătea ca o pisică – brusc -, cu mâinile, cu picioarele, cu dinții”, confirmă și profesoara Gurevici. Femeia își amintește o întâmplare de când Vladimir avea vreo 11 ani. Se juca cu niște puști din cartier mai mari ca el, care aveau activități nepotrivite pentru vârsta lui. Beau, fumau și se angajau în jocuri să vadă cine scuipă mai departe. Intrigată, profesoara l-a întrebat de ce stă cu asemenea copii. „În viață trebuie să cunoști de toate”, i-a răspuns micul Vladimir. Era singurul răspuns posibil.

La 17 ani, a cerut să se înroleze în KGB

În adolescență, Vladimir a început să fie pasionat de filmele patriotice cu spioni, așa că la 17 ani s-a dus la sediul KGB și a cerut să fie înrolat. Era o atracție, dar și una dintre puținele slujbe care putea asigura ascensiunea socială.

Ofițerii l-au îndrumat să-și termine mai întâi studiile. „A ținut totul secret. Ne-a povestit când a crescut”, menționează fosta lui profesoară. În timp, Vladimir și-a mai descoperit două pasiuni: limba germană și judo. Germana o învăța de la Vera Gurevici, iar artele marțiale – la cluburi dedicate, care „sunt puncte de întâlnire pentru «nașii» din lumea interlopă și securocrați”, scrie Françoise Thom.

„N-a fost un James Bond sovietic”

După ce a absolvit Dreptul la Universitatea de Stat din Leningrad, în 1975, și-a urmat visul din copilărie: s-a înscris în KGB. S-a ocupat de contraspionaj, între 1985 și 1990, a fost staționat în Dresda, RDG. Însă n-a avut o carieră strălucitoare în serviciile secrete – a ajuns doar locotenent colonel.

Continuarea AICI.