Europa investește masiv în apărare, dar prezența firmelor americane rămâne inevitabilă

Pe măsură ce Europa se pregătește să investească sume uriașe în domeniul apărării, liderii regionali subliniază necesitatea ca aceste fonduri să fie alocate la nivel local. Cu toate acestea, analiștii de piață consideră inevitabil ca marile companii americane din sectorul apărării să aibă de câștigat de pe urma acestei creșteri a investițiilor în securitate.

Săptămâna trecută, Germania a făcut un pas important pentru creșterea cheltuielilor de apărare printr-un vot semnificativ privind reforma datoriei publice. În același timp, premierul britanic Keir Starmer a anunțat majorarea bugetului național pentru apărare, iar Uniunea Europeană și-a propus un plan de mobilizare de până la 800 de miliarde de euro pentru îmbunătățirea rapidă a capacităților de securitate ale blocului.

Strategia UE "ReArm Europe" actualizată încurajează statele membre să cheltuie mai eficient, să colaboreze și să prioritizeze companiile europene. Planul de achiziții prevede excluderea majorității țărilor non-UE, incluzând SUA și Regatul Unit, de la licitații, cu excepția cazurilor în care acestea semnează acorduri speciale de parteneriat în domeniul securității și apărării.

CEO-ul Thales, Patrice Caine, a subliniat recent că Europa ar trebui să "își ia soarta în propriile mâini" și să mențină noile bugete militare în interiorul regiunii. "Este vorba de voință politică. SUA își achiziționează sistemele de apărare de la companiile lor naționale, Australia la fel, Marea Britanie la fel — de ce Europa ar trebui să procedeze altfel?", a declarat acesta.

Însă, o decuplare totală de furnizorii americani ar fi dificilă, având în vedere că giganți americani precum Lockheed Martin, Northrop Grumman și Raytheon sunt deja profund integrați în lanțurile de aprovizionare militare europene. Lockheed Martin colaborează cu Rheinmetall în Germania, produce lansatoare de rachete pentru Polonia și a livrat rachete JASSM Olandei. Northrop Grumman sprijină de peste 25 de ani sistemele de comandă și control ale NATO și ale Ministerului britanic al Apărării. Raytheon a semnat recent contracte semnificative pentru a furniza sisteme de apărare antiaeriană în Olanda și România.

Profesorul Michael Witt de la King's College London a afirmat că o decuplare a apărării între Europa și SUA ar fi "extrem de dificilă pe termen scurt". Totuși, el a subliniat că, pe termen lung, Europa trebuie să devină independentă în materie de securitate, inclusiv în ceea ce privește armamentul nuclear. Un exemplu este programul britanic Trident, care depinde de rachete și mentenanță americană. Un raport recent al Chatham House arată că continuarea acestei dependențe de SUA este o alegere riscantă în contextul incertitudinii privind politica externă americană în eventualitatea unui al doilea mandat Trump.

Un alt obstacol major este capacitatea limitată de producție a industriei europene de apărare. Thierry Wizman, strateg la Macquarie Group, avertizează că nu există suficientă capacitate în Europa pentru a absorbi toate noile fonduri fără participarea firmelor americane. Interoperabilitatea cu sistemele NATO și americane este, de asemenea, esențială.

Chiar și rezolvând problemele de capacitate, companiile americane ar putea implementa strategii agresive de achiziții pentru a accede pe piața europeană. Bill Farmer, director la BGL, menționează că "există o oportunitate uriașă" pentru investiții și fuziuni în Europa. Printre posibilele ținte se numără mari companii europene precum Leonardo, Rolls-Royce, Airbus, Safran și Thales. Farmer concluzionează că "vom vedea companiile americane discutând cu aceste firme despre oportunități de investiții sau divizarea unor active care să le asigure accesul la această piață".