Ecografia abdominală la copii: când este recomandată, ce afecțiuni depistează și cum îi ajută pe părinți explicațiile dr. George Marinescu

Când este recomandată ecografia abdominală la copii și ce afecțiuni poate identifica? Dr. George Marinescu oferă explicații clare pentru părinți.

Durerea abdominală la copii poate avea cauze banale, trecătoare, dar și afecțiuni care necesită intervenție medicală rapidă. Dr. George Marinescu explică rolul ecografiei abdominale în evaluarea acestor simptome și arată de ce această investigație este una dintre cele mai utile metode de diagnostic pentru cei mici.

"Durerea de burtă la copii este una dintre cele mai frecvente cauze de îngrijorare pentru părinți. De cele mai multe ori poate avea cauze simple, însă atunci când durerea persistă, se intensifică sau este însoțită de febră, vărsături ori stare generală modificată, evaluarea medicală devine necesară.

În astfel de situații, ecografia abdominală este una dintre investigațiile importante care îl poate ajuta pe medic să înțeleagă ce se întâmplă în abdomenul copilului. Dr. George Marinescu descrie rolul acestei examinări într-un limbaj accesibil părinților. El subliniază că ecografia orientează rapid pașii medicali următori, fără să fie o investigație dureroasă sau invazivă.

Ecografia abdominală se bazează pe ultrasunete și nu pe radiații ionizante, motiv pentru care este folosită frecvent în evaluarea copiilor. Examinarea este nedureroasă, se realizează în timp real și oferă informații importante despre organele interne.

Disconfortul pentru copil este minim. Gelul aplicat pe piele poate fi rece la început, deși în unele cabinete acesta este încălzit, iar examinarea în sine nu doare. Pentru medic, ecografia permite vizualizarea organelor abdominale și identificarea unor modificări care pot explica simptomele copilului.

Prin ecografie, medicul poate analiza mai multe structuri din cavitatea abdominală. Printre acestea se numără ficatul, colecistul, pancreasul, rinichii, vezica urinară, splina, ganglionii limfatici abdominali, dar și anumite segmente ale tractului digestiv.

Investigația se dovedește utilă în evaluarea durerilor abdominale, a suspiciunilor de infecții urinare, a unor posibile malformații, inflamații sau modificări ale organelor abdominale. Rezultatul ecografiei trebuie însă interpretat întotdeauna în contextul simptomelor copilului și al consultului medical.

Una dintre situațiile în care ecografia abdominală are un rol esențial este durerea localizată în partea dreaptă jos a abdomenului. Când copilul acuză durere severă în această zonă, mai ales dacă apar și febră, greață sau vărsături, părinții se gândesc adesea la apendicită.

Totuși, există o afecțiune frecvent întâlnită la copii, care poate imita apendicita: adenita mezenterică.

Apendicita acută este o urgență chirurgicală și presupune inflamarea apendicelui. La ecografie, medicul poate observa un apendice îngroșat, rigid, care nu se aplatizează la apăsarea ușoară cu sonda și care poate fi înconjurat de lichid sau de țesut inflamator. În această situație, este necesară o evaluare chirurgicală rapidă.

Adenita mezenterică, în schimb, reprezintă inflamarea ganglionilor limfatici abdominali. Apare frecvent în timpul sau după o viroză respiratorie, o răceală ori o enterocolită. La ecografie, apendicele poate avea aspect normal, însă se pot observa mai mulți ganglioni limfatici măriți în volum, cu structură păstrată.

Diferențierea dintre cele două situații este esențială. Adenita mezenterică nu necesită, de regulă, intervenție chirurgicală, ci tratament simptomatic, hidratare, repaus și monitorizare, conform recomandărilor medicului pediatru.

O pregătire simplă înainte de examinare poate ajuta la obținerea unor imagini mai clare. Pentru copiii mai mari, de peste 3–4 ani, poate fi recomandată o pauză alimentară de aproximativ 3–4 ore înainte de ecografie, pentru reducerea gazelor intestinale. În cazul sugarilor, examinarea este de obicei programată înainte de masă.

Atunci când este posibil, copilul poate fi încurajat să bea puțină apă și să nu meargă la toaletă imediat înainte de examinare. O vezică urinară plină poate facilita vizualizarea aparatului urinar și a zonei pelvine.

La fel de importantă este și pregătirea emoțională. Copilului i se poate explica, pe înțelesul său, că medicul va folosi o „cameră specială” pe burtică, iar gelul este doar o cremă rece sau răcoroasă. O explicație calmă poate reduce teama și poate face examinarea mai ușor de acceptat.

După efectuarea ecografiei, părinții trebuie să revină cu rezultatul la medicul pediatru sau, în funcție de concluziile examinării, la medicul specialist recomandat. Ecografia oferă informații importante, însă conduita medicală, tratamentul sau monitorizarea se stabilesc în funcție de tabloul complet al copilului.

Rezultatul ecografic nu trebuie interpretat izolat, ci corelat cu simptomele, analizele și consultul clinic.

Părinții nu trebuie să amâne evaluarea medicală atunci când durerea abdominală este intensă, continuă, se accentuează la mers sau la atingere, este însoțită de febră mare, vărsături repetate sau stare generală alterată.

De asemenea, dacă durerea îl împiedică pe copil să doarmă, să stea drept sau să își desfășoare activitățile obișnuite, este necesară prezentarea rapidă la medic.

Ecografia abdominală nu înlocuiește consultul medical. Ea poate însă fi un instrument esențial în orientarea diagnosticului și în stabilirea pașilor următori.

General de brigadă (rtr) Dr. George Marinescu este Doctor în Științe Medicale, medic primar Medicină Nucleară și specialist în Radiologie și Imagistică Medicală. Cu o carieră dedicată excelenței medicale, este recunoscut pentru expertiza sa în imagistica medicală, ecografia avansată și medicina nucleară. Autor și coautor al numeroase publicații și comunicări științifice naționale și internaționale, contribuie activ la dezvoltarea și promovarea practicilor moderne de diagnostic imagistic", a explicat Dr. George Marinescu.