E-GUVERNARE? Angajații primăriilor din R. Moldova, obligați să târâie „kilometri” de hârtie

Acum cinci ani, Executivul de la Chișinău a anunțat cu mare fast că vom avea un „Guvern fără hârtie” în care toată documentația va circula în format electronic, astfel fiind făcute economii serioase la buget. Dacă la nivel central s-a reușit parțial această performanță, în raioane aleșii locali mai așteaptă să trăiască ziua în care vor munci „fără hârtie”.

Acum au grijă de birourile folosite pe post de arhivă, unde sunt depozitate zeci de mii de acte, iar funcționarii mai sunt nevoiți să tipărească fel de fel de certificate și bonuri de plată, care sărăcesc anual bugetul unei primării cu câteva zeci de mii de lei.

„Kilometri de hârtie” cărați de la poștă

Recent, primarul satului Feștelița din raionul Ștefan Vodă a făcut publice câteva fotografii în care apare perceptorul fiscal din sat cărând un braț de hârtii. Erau niște chitanțe aduse de la poștă, care ulterior vor fi păstrate timp de cinci ani la primărie.

„Vine perceptorul cu kilometri de hârtie în secolul XXI. Așa arată o zi de lucru a unui perceptor fiscal când încasează 10 000 de lei de la 45 de persoane fizice, câte opt chitanțe de la fiecare. În total: 360 de chitanțe. Apoi, la poștă 360 de plăți introduse pe fiecare chitanță separat, ceea ce durează cam patru ore. Plus la asta, trebuie de introdus în registre la fiecare cont, să faci borderouri. E-guvernare ziceți? Reformă teritorială ziceți? Poate mai întâi ne gândim la oameni și facem descentralizare, e-guvernare reală?”, îi întreabă retoric pe guvernanți primarul Nicolae Tudoreanu.

Situația e comună pentru toate satele din republică. „La primărie se face al doilea exemplar la aceste chitanțe și pe urmă perceptorul se mai duce o dată cu brațul de hârtii la poștă. Așa e la noi”, precizează Ion Bâzu, un alt ales local din satul Cârpești, Cantemir. Bonurile se păstrează cinci ani în cadrul instituției, după care sunt trimise în arhiva raională.

Zeci de mii de lei pentru hârtie și consumabile la imprimantă

Domnul Bâzu recunoaște că s-ar face economii bune în buget, dacă mai multe servicii ar fi electronice: „Pentru hârtie și cerneală la imprimantă și xerox cheltuim anual aproximativ 40 de mii de lei, pentru că tipărim și diverse certificate care se dau gratuit la cetățeni: de stare civilă, de deces, de moștenire sau anchete sociale”.

Potrivit site-ului localbugets.viitorul.org, autoritățile din Cârpești gestionează anual aproximativ două milioane de lei. „Nu vă uitați că bugetul este mărișor. Aceste 40 de mii de lei înseamnă foarte mult, pentru că majoritatea banilor pe care îi avem sunt destinați pentru salarizare și întreținere. Pentru restul rămân cam 10%”, explică primarul.

Întrebat dacă vede o soluție pentru a rezolva problema în era tehnologiilor informaționale, alesul local este cam sceptic: „Atâta timp cât noi colectăm taxele locale și trebuie să le depunem în numerar, eu nu văd o schimbare. O variantă ar fi ca fiecărei persoane să-i dăm datele bancare și să meargă să achite singură la poștă sau la bancă. Dar acordăm servicii pentru locuitorii noștri și nu putem să-i purtăm pe drumuri. Atâta timp cât noi depunem numerarul, o să umblăm cu valul de hârtii încolo și încoace”.

Tone de hârtii în arhivă

Toate actele perfectate de funcționarii locali se păstrează mai mulți ani în birourile „specializate” ale primăriilor, care cu timpul devin neîncăpătoare.

„Avem tone de hârtii în arhiva noastră. Bine că este la etajul doi și nu ajung șoarecii acolo”, glumește primărița din Slobozia Mare, Cahul, care mai adaugă faptul că „te ia amețeala”, dacă ești nevoit să cauți vreun act mai vechi prin arhivă.

Potrivit Valentinei Carastan, e-guvernare la sat nu există deloc. Mai mult, funcționarii locali fac o muncă zadarnică atunci când sunt nevoiți să elibereze diverse acte pe hârtie, în timp ce informația există în format electronic la nivel central.

„Foarte multe certificate se dublează. Cetățeanul se adresează pentru unele servicii la raion și acolo cer acte de la noi. De exemplu, un certificat care să ateste dacă are omul cotă de pământ, dacă e căsătorit sau nu. La ce bun aceste hârtii, dacă noi toată depunem darea de seamă la instituțiile competente și există în baza lor de date? Trebuie omul să umble pe drumuri”, se văicărește primărița.

Pentru a economisi măcar puțin din buget pentru hârtie, consilierii locali din Slobozia Mare au pus taxe simbolice pentru certificatele eliberate de primărie - între 50 de bani și un leu.

Munca colosală alungă funcționarii

O altă problemă ce nu poate fi neglijată la nivel local este lipsa angajaților care nu se înghesuiesc să vină la muncă pentru salarii de două mii de lei pe lună. „Cine o să vină să ducă evidența la un morman de hârtii pentru un salariu de nimic?”, întreabă primarii.

„Din 2015, la noi s-au schimbat trei secretari ai Consiliului local, trei contabili-șefi, doi ingineri cadastrali și doi perceptori fiscali. Acum avem un perceptor, dar doamna este la pensie și e bolnavă. Se chinuiește ea cu munca, dar e foarte responsabilă. Rămâne și peste program, vine și sâmbătă, și duminică. Nu reușește cu toate prostiile pe care le-au scornit guvernanții. Tot ea duce la fiecare familie invitațiile ca oamenii să plătească impozitele. Localitatea e foarte mare și o mai ducem uneori cu mașina. Funcționarii sunt nevoiți să lucreze în zilele libere și parcă mă simt că aș abuza de ei, dar la rândul meu eu sunt abuzată de guvernare prin condițiile de muncă ce ni s-au creat în primării”, povestește Valentina Carastan.

„Ne zbatem ca peștele pe uscat”

„Cu mare greu am rezolvat problema. Cu două luni în urmă, s-a pensionat perceptorul fiscal și a plecat contabila. Am angajat două doamne, dar nu știu cât vor rezista. Deocamdată, soții le sunt peste hotare și își pot permite să lucreze cu două mii de lei, dar pe urmă…”, cade pe gânduri primarul Ion Bâzu.

Potrivit acestuia, la Cârpești fiecare funcționar din primărie îndeplinește și atribuții străine: „Perceptorul fiscal mai pregătește actele pentru ieșirea oamenilor la pensie, iar inginerul cadastral pune persoanele la evidență, face lucrul de militărie și altele”.

Aleșii locali își doresc descentralizare totală, pentru a-și putea trasa singuri statele de personal și a decide mărimea salariilor. „Cea mai mare prostie este că Guvernul nu ne permite să angajăm alte persoane și plafonează salariile. Ne zbatem ca peștele pe uscat. Vrem descentralizare normală, măcar așa cum s-a făcut cu Fondul rutier, ca să putem să activăm în continuare”, își spune doleanțele Ion Bâzu.

„Noi am găsi bani în buget pentru unu-doi angajați în plus. Și nu înțeleg de ce ne țin la salarii de două mii de lei, dacă oricum nu fac transferuri de la Chișinău și noi achităm aceste salarii. Câte o mie de lei am mai găsi noi să le punem oamenilor ce fac o muncă colosală în sat. Dar las că termină guvernanții treaba cu votul mixt și poate pe urmă se vor gândi și la noi. E tristă situația acum”, concluzionează Valentina Carastan.

Zeci de milioane de lei anual pentru e-guvernare

În anul 2010, la Chișinău a fost creat Centrul de Guvernare Electronică, finanțat anual cu zeci de milioane de lei, în mare parte bani luați cu împrumut de la partenerii externi de dezvoltare. În bugetul de stat pentru anul curent au fost prevăzute 18 milioane de lei pentru continuarea unor proiecte de e-Transformare. Au fost inițiate negocieri cu Banca Mondială pentru finanțarea unui nou proiect „Modernizarea serviciilor publice guvernamentale”. Chișinăul a cerut un avans de credit de 1,7 milioane de dolari de la Banca Mondială.

Text publicat în ediția din iunie a Buletinului „Bugete fără secrete” al IDIS „Viitorul”