Dronă „rătăcită” lângă gazoductul Transbalcanic din Bulgaria stârnește scenarii: momeală ucraineană deviată, operațiune hibridă rusă sau sabotaj de pe teritoriul NATO

Sâmbătă dimineaţa, puţin după ora 8:00, o dronă a pătruns în spaţiul aerian bulgar dinspre România, în apropierea vechiului punct de control Kardam din Dobrici, şi s-a dezintegrat într-un câmp de floarea-soarelui, la aproximativ o sută de metri în interiorul ţării şi la câţiva paşi de o staţie de compresoare a gazoductului Transbalcanic. Nimeni nu a fost rănit şi nicio clădire nu a fost afectată. Prin comparaţie cu alte evenimente petrecute de-a lungul flancului estic al NATO, pare aproape un incident nesemnificativ. Tocmai acest caracter „minor” ar trebui însă să ne impulsioneze să acţionăm, nu să ne liniştească, deoarece o dronă aparent inofensivă, pe care nimeni nu a văzut-o venind, este cel mai ieftin avertisment pe care această ţară îl va primi vreodată.

Mai important decât naţionalitatea dronei este faptul că nimeni nu a detectat-o. Nici radarul bulgar, nici cel român, nici o alertă de la Centrul de Operaţiuni Aeriene Combinate al NATO de la Torrejon, care ar trebui să supravegheze exact acest spaţiu aerian. Prim-ministrul Radev a recunoscut deschis situaţia şi a admis, în acelaşi timp, că achiziţionarea unui radar tridimensional modern este blocată „de ani de zile”. Şeful apărării, amiralul Emil Eftimov, a mers şi mai departe, explicând că chiar şi un radar specializat antidrone ar putea detecta o ţintă de acest fel doar de la patru sau cinci kilometri. Deasupra unei frontiere populate, asta nu lasă aproape deloc timp pentru reacţie. Nu este o surpriză apărută brusc, ci o lacună cunoscută de ani de zile de persoanele responsabile, care nu a fost încă remediată.

Identitatea celui care a trimis drona rămâne cu adevărat neclară. Onestitatea cere să fie luate în calcul mai multe scenarii simultan, nu doar varianta care a apărut prima la televiziune. Concluzia iniţială a Ministerului Apărării este că epava aparţine cel mai probabil unei „Maya”, o dronă ieftină de momeală, utilizată pe scară largă de forţele armate ucrainene. Kievul a negat că ar fi îndreptat intenţionat ceva spre Bulgaria şi s-a oferit să sprijine ancheta. Aceasta susţine explicaţia cea mai banală şi, tehnic, cea mai credibilă: o dronă „Maya” deviată de pe traiectoria programată de războiul electronic rus, prin bruiaj şi falsificare de semnal. Acelaşi tip de interferenţe a fost invocat de analişti când avioane de vânătoare franceze au interceptat o dronă ucraineană „Maya” rătăcită deasupra Mării Baltice la începutul acestui an. Chiar Eftimov a menţionat interferenţele electronice drept cauză probabilă. O dronă rătăcită nu este doar posibilă, ci reprezintă răspunsul plictisitor, dar plauzibil.

RUSIA A CAPTURAT DRONE UCRAINENE INTACTE

Totuşi, nu este singura variantă, iar alte două scenarii merită analizate. În zilele premergătoare incidentului de la Kardam, mai multe guverne din NATO au avertizat public că Rusia a capturat drone ucrainene intacte şi le-ar putea folosi pentru provocări sub steag fals împotriva unor state membre, tocmai pentru a crea impresia unor atacuri ucrainene şi a diviza aliaţii. Miniştrii apărării din Polonia şi Lituania au anunţat oficial acest risc, iar Institutul pentru Studiul Războiului îl descrie ca parte a unei campanii deliberate a Rusiei de a pregăti terenul pentru astfel de incidente. Cu alte cuvinte, faptul că se pregătea o provocare undeva de-a lungul flancului estic devenise deja informaţie publică înainte ca una dintre drone să ajungă într-un câmp bulgar. Ivailo Mircev, de la „Bulgaria Democrată”, a întrebat pe bună dreptate, sâmbătă, dacă apropierea de Coridorul Vertical de Gaz, artera pe care Bulgaria mizează pentru gazul non-rus, nu indică o operaţiune hibridă menită să testeze reacţiile în jurul infrastructurii critice.

UN SABOTOR PE TERITORIUL ROMÂNIEI SAU BULGARIEI?

Există şi o a treia interpretare, mai discretă decât celelalte. Dovezile preliminare o contrazic, iar acest lucru trebuie spus fără ocolişuri. Drona a venit dinspre nord, din spaţiul aerian al României. Poliţia de frontieră română a înregistrat-o acustic, captând sunetul acesteia înainte ca explozia să fie auzită pe partea bulgară, în apropiere de General Toşevo. Ceea ce radarele niciunei ţări nu au reuşit să facă a fost să o urmărească, pentru că zbura la joasă altitudine şi avea dimensiuni reduse. Această diferenţă – drona a fost auzită, dar nu a fost urmărită – se află în centrul problemei şi trebuie analizată cu prudenţă, fără a-i acorda o semnificaţie exagerată.

Unii vor susţine, pe baza geografiei, că o dronă care traversează zonele din apropierea Mării Negre, intens supravegheate, şi întinderea teritoriului românesc fără a fi localizată trebuie să fi parcurs în realitate doar o distanţă scurtă. De aici se ajunge uşor la o versiune mai sumbră: dispozitivul poate că nu a zburat deloc peste jumătate din teritoriul NATO, ci ar fi fost lansat din apropiere, de pe teritoriul român sau chiar bulgar, de către un sabotor sau un mercenar care acţiona în numele Rusiei. În acest caz, nu am avea o simplă rătăcire cauzată de război, ci un act înscenat chiar pe teritoriul alianţei. De aceea ideea circulă şi nu poate fi complet ignorată. Totuşi, ea trebuie evaluată obiectiv în raport cu faptele cunoscute. Detectarea acustică pe partea română, apropierea dronei dinspre nord şi modelul deja cunoscut al dronelor ucrainene care pătrund în spaţiul aerian NATO sub efectul bruiajului rusesc fac ca explicaţia „derivei îndelungate” să fie mai greu de respins decât presupune teoria sabotajului. Poziţia onestă este că epava, grav arsă potrivit lui Radev, nu a clarificat încă problema în niciun sens.

ÎN LOC DE CONCLUZIE

Există un aspect care rezistă tuturor acestor scenarii şi care, în ultimă instanţă, este singurul cu adevărat esenţial. Indiferent dacă drona a fost o momeală ucraineană deviată de la traseu, o provocare rusă echipată cu componente ucrainene sau un dispozitiv plasat în tăcere lângă graniţa noastră, lecţia pentru Bulgaria rămâne aceeaşi: un aparat a ajuns până la infrastructura noastră critică şi a explodat înainte ca cineva din Sofia, Bucureşti sau Torrejon să ştie măcar că se află în aer.

Ar trebui să fim recunoscători că a ajuns drept momeală într-un câmp de floarea-soarelui şi nu sub forma unei drone Shahed cu încărcătură explozivă, de tipul celor din care România a doborât deja trei în apropiere. Mecanismele necesare pentru reacţie există deja: proiectul anti-drone SAFE, experimentul NATO de combatere a dronelor pe care Bulgaria urmează să-l găzduiască în octombrie, companiile locale care lucrează la astfel de tehnologii. însă totul se mişcă într-un ritm lent, specific unor lucruri pe care aproape nimeni nu le tratează ca fiind urgente. Kardam devine astfel un argument puternic în favoarea urgenţei, oferit fără niciun cost de sânge.

Adevăratul scandal nu va fi această dronă. Scandalul real va apărea dacă, peste un an, radarul tot nu va fi instalat şi va trebui să dăm explicaţii pentru următorul incident.