Dezvăluiri din CULISELE negocierilor dintre R. Moldova și Rusia la subiectul aprovizionării cu gaze: „Una dintre condiții a fost soluționarea rapidă a conflictului transnistrean, în condițiile Moscovei, și asumarea datoriei lor de MILIARDE la gaze”

„R. Moldova nu are astăzi nicio șansă să obțină de la Federația Rusă și de la „Gazprom” o altă condiție decât prețul de piață la gaze, dar cu cedări masive politice. De aceea trebuie să ne acomodăm, într-un fel sau altul, la condițiile pieței, piața se va echilibra și va reveni la normalitate în următoarele trei, maximum patru luni de zile, adică la prețurile pe care noi le-am avut cinci-șase luni în urmă”, a declarat fostul premier Ion Sturza, cu referire la criza gazelor prin care trece acum R. Moldova.

Potrivit lui Sturza, în pofida faptului că foștii guvernați se lăudau că obțin un preț bun la gaze, R. Moldova a plătit ani buni mult peste prețurile de pe piața spot, iar „Gazprom” nu a fost în pierdere cu R. Moldova.

„Deci, prețul corect pe piață ar fi între 150 și 200 de dolari și, dacă vom avea o iarnă blândă, se poate întâmpla că în primăvară să ne ducem iarăși în zona prețurilor foarte mici la gaz. Din punctul meu de vedere, problema noastră este pe următoarele 3-4 luni, cum aprovizionăm fizic și cum finanțăm aceste livrări de gaz. Eu nu cred că guvernul R. Moldova face astăzi ceva greșit. Da, trebuie să recunoaștem că, la faza inițială a crizei gazelor, guvernanții au fost luați prin surprindere de schimbarea bruscă a macazului de către ruși. Rușii care au venit și au spus: „A, noi vrem să continuăm cu aceeași formulă, dar o mărim cu X%”, ceea ce părea la momentul respectiv extrem de rezonabil. A trecut timp și la insistențele Guvernului de la Chișinău „Gazprom” nu a reacționat sub nicio formă, ca să vină la un moment dat și să spună că „nu mai este valabil, trecem la prețurile spot”. Astfel s-a pierdut ceva timp pentru a testa și alte oportunități de livrare”, a precizat acesta într-un interviu pentru „Europa Liberă”.

Sturza menționează că autoritățile de la Chișinău pot obține gaze din alte surse decât „Gazprom” și nu ar trebui să insiste în ceea ce privește aprovizionarea Transnistriei la capacitate maximă.

„Când vorbim de Transnistria, vorbim, în primul rând, de cei doi mari consumatori – Centrala de la Cuciurgan și Uzina metalurgică de la Râbnița, care consumă 60% din tot gazul care se consumă, statistic vorbind, pe teritoriul R. Moldova. Partea dreaptă a Nistrului consumă în jur de un miliard, poate un pic mai puțin de un miliard de metri cubi, o cantitate care ar putea fi astăzi relativ ușor livrată doar prin țeava gazoductului Ungheni-Chișinău. Deci, astăzi sunt alternative tehnice și volume de gaz care ar satisface, cel puțin, malul drept. Problema prețului este altă problemă”.

Dacă se va întâmpla că nu se va ajunge la un acord cu „Gazprom”, atunci malul stâng poate fi aprovizionat cu gaze din alte surse, doar dacă se face plata anticipată.

„Transnistria, de când există acest fenomen separatist, n-a plătit niciun metru cub de gaz pe care l-a consumat. Toți banii care se încasează astăzi, inclusiv de la acești doi giganți industriali și de la populație vin la buget și sunt folosiți de către guvernul separatist pentru a întreține regimul. Chișinăul nu poate să meargă nici măcar la livrări umanitare, pentru că aceste livrări umanitare nu vor merge pentru școli, spitale sau persoanele fizice, vor merge pentru a întreține instituțiile regimului. De aceea, eu cred că dna Gavrilița l-a informat pe dl Krasnoselski că, da, noi avem posibilitatea să luăm din surse alternative, însă, dacă doriți ca regiunea să primească gaz, trebuie să plătiți prețul pe care noi îl achităm furnizorilor și plata trebuie să fie anticipată. E un argument foarte puternic în discuțiile cu Federația Rusă. Federația Rusă, într-o formă sau alta, din câte înțeleg eu, a vrut să se spele pe mâini, adică: „vă dăm gaz acolo cu un mic discount de la prețul cela exorbitant, dar asumați-vă datoriile Transnistriei”. E vorba de preluarea unei datorii de aproape 8 miliarde de dolari și alte condiții politice”.

În același context, Sturza spune că Federația Rusă încearcă foarte insistent să-și rezolve problemele politice, strategice și geopolitice în regiune prin această criză a gazelor: „Exagerează din simplul motiv că nu poate astăzi R. Moldova pentru o scădere efemeră a prețului la gaz să-și permită trecerea la datoria de stat a multor miliarde de dolari. Chiar și mai mult pot să vă spun, dar sper că și conducerea politică a R. Moldova poate să vă spună despre aceste lucruri, că una dintre condiții a fost soluționarea rapidă a conflictului din Transnistria, pe condițiile Moscovei, bineînțeles, lucru care niciun om teafăr la cap – fie el socialist, comunist, de dreapta, de stânga, proeuropean sau prorus – nu poate să-l permită astăzi”.

Această criză a gazelor poate fi un moment de cotitură pentru R. Moldova, se poate rupe definitiv de dependența față de Rusia.

„Ce-și dorește Guvernul de la Chișinău? Și asta nu-i o discuție la bucătărie, este poziția oficială a R. Moldova – relațiile bune cu Federația Rusă. De ce? Care sunt problemele pe agenda bilaterală care au stresat, să spunem așa, opinia publică în ultimii 10 ani? Prima ar fi gastarbeiterii noștri din Rusia. Nu mai este o actualitate, pentru că majoritatea celor care au avut alternativă au plecat în vest la muncă, și nu se mai duc în est. A doua ar fi livrarea mărfurilor noastre, însoțită de multiple embargouri, fitosanitărie ș.a.m.d. Nu mai este actuală, majoritatea exportatorilor s-au orientat către alte piețe și astăzi piața de desfacere nr. 1 este România și UE. Și al treilea element care este, să spunem așa, pe agenda noastră economică și umanitară îl constituie livrările de gaz care, în principiu, odată sistate sau odată impusă R. Moldova să se reorienteze către alte piețe nu va mai reveni către Federația Rusă. Rusia încearcă o dată la 6 ore – și eu nu exagerez – să-și schimbe poziția. Adevărul este că în următoarele săptămâni se așteaptă o deblocare a situației în Europa. Scopul final care se întrevede în toată operațiunea aceasta cu gazul în Europa a fost ca să impună Germania să dea aprobările finale pentru „Nord Stream”, deja țeava e plină cu gaz, e vorba de sute de milioane de metri cubi și cred că în următoarele 2-3 săptămâni „Nord Stream” va fi funcțional și va începe să livreze gaz. Și atunci tot prețul și toată tevatura aceasta isterică se vor duce vertiginos la vale, credeți-mă. Și noi voim ajunge să cumpărăm gaz la un preț mult mai mic decât îl cumpăram pe formulă, dar trebuie să avem răbdare și să nu cădem în capcana presiunilor de moment”, a conchis Sturza.