Decizie ISTORICĂ a Curții Constituționale privind Găgăuzia // Alexandru Tănase: „Autonomia se oprește acolo unde începe suveranitatea statului”

Curtea Constituțională a pronunțat o hotărâre de o importanță majoră privind delimitarea competențelor dintre autoritățile centrale ale statului și cele ale autonomiei găgăuze. Instanța a declarat neconstituționale mai multe prevederi din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei, Legea privind activitatea Poliției și Codul electoral. Fostul președinte al Curții Constituționale, Alexandru Tănase, a explicat miza profundă a acestei decizii, arătând că hotărârea nu restrânge competențele legitime ale regiunii, ci reafirmă caracterul unitar al Republicii Moldova.

În urma examinării sesizărilor, Curtea a stabilit că autoritățile din UTA Găgăuzia nu mai pot decide componența propriei autorități electorale și nu mai pot condiționa sau cenzura numirea șefilor structurilor teritoriale ale Ministerului Afacerilor Interne (MAI), Ministerului Justiției și Serviciului de Informații și Securitate (SIS).

Alexandru Tănase subliniază că argumentul central al deciziei separă clar administrarea intereselor locale de exercitarea puterii de stat.

„Autonomia poate administra propriile interese, dar nu poate controla instituțiile prin care statul își exercită suveranitatea. Problema apare atunci când o autoritate locală dobândește dreptul de a bloca, condiționa sau cenzura numirea unor persoane care exercită atribuții ale statului. Din acel moment nu mai vorbim despre autonomie administrativă, ci despre împărțirea suveranității”, a precizat Tănase.

Fostul președinte al Curții a explicat că Poliția, Serviciul de Informații și Securitate sau Comisia Electorală Centrală derivă direct din suveranitatea națională, care aparține exclusiv Republicii Moldova.

Potrivit lui Tănase, condiționarea numirilor de către Adunarea Populară a Găgăuziei crea riscul unei duble subordonări — juridice față de stat și politice față de regiune —, situație incompatibilă cu ordinea constituțională.

• Securitatea națională: Șeful teritorial al SIS gestionează informații clasificate în interesul întregii țări. Tănase consideră că subordonarea numirii sale față de Comrat este la fel de ilogică ca o eventuală condiționare a numirii directorului general al SIS de către Consiliul Municipal Chișinău.
  
• Monopolul forței: Poliția aparține Republicii Moldova, nu unei regiuni. Dependența de factorul politic local riscă să înlocuiască loialitatea instituțională.
  
• Procesul electoral: Alegerile trebuie administrate după reguli uniforme pe tot teritoriul țării, iar organele electorale nu pot fi supuse controlului politic teritorial.

În analiza sa, Alexandru Tănase a punctat că Republica Moldova rămâne un stat unitar în care autonomia reprezintă o formă de descentralizare politică și administrativă, nu o entitate statală sau un al doilea nivel de suveranitate.

„Autonomia înseamnă dreptul de a administra cultura, educația, limba, patrimoniul, dezvoltarea economică și celelalte interese specifice comunității. Dar autonomia nu înseamnă dreptul de a controla instituțiile prin care Republica Moldova își exercită puterea de stat. Într-un stat unitar poate exista descentralizare, dar ceea ce nu poate exista este împărțirea suveranității”, a concluzionat fostul președinte al Curții Constituționale.