Date istorice // Autoritățile actuale din Găgăuzia, în apărarea simbolurilor asociate războiului RUS din Ucraina: Ce-au făcut, de fapt, găgăuzii în cel de-al Doilea Război Mondial?

Găguzii din R. Moldova au luptat, în cel de-al Doilea Război Mondial, și în Armata Română, și în Armata Roșie. Totuși, ponderea acestora a fost foarte mică, fiindcă și România, și Uniunea Sovietică nu aveau încredere în acest grup etnic, considerându-l fidel Turciei. Astăzi, autoritățile locale din Găgăuzia, o regiune cu circa 130 de mii de locuitori, au ajuns să sfideze guvernarea R. Moldova și să promoveze simbolurile războiului Federației declanșat împotriva Ucrainei, inclusiv panglica „Sf. Gheorghe”, atribuită eronat victoriei din anul 1945, așa cum au argumentat istoricii.

„Are o răspândire largă ideea-stereotip precum că găgăuzii n-au luptat nici în Armata Română, nici în Armata Roșie. În realitate, găgăuzii au luptat în ambele armate, dar ponderea lor a fost foarte mică raportat la numărul lor total, în linii mari din cauza neîncrederii - din varii motive - ale ambelor state, România și URSS, față de acest grup etnic. În Congaz, de exemplu, cel mai mare sat găgăuz și odată considerat cel mai mare sat din URSS, se cunosc cel puțin șase persoane care au luptat în Armata Română și alte 15 - în Armata Roșie. Majoritatea găgăuzilor au fost mobilizați de sovietici în iunie-iulie 1941. Unii, ca Gavril Arnaut, a făcut armata și la români, și la ruși. Acesta a fost recunoscut drept veteran al Armatei Roșii abia în 1997, iar al Armatei Române - în 2001”, susține istoricul Igor Cașu, directorul Agenției Naționale a Arhivelor.

CITIȚI și Bașcanul Irina Vlah, gest de NESUPUNERE: A semnat o lege locală privind utilizarea pe teritoriul Găgăuziei a panglicii „Sf. Gheorghe”, asociată cu RĂZBOIUL pornit de Putin în Ucraina

Sursa citată explică, în contextul provocărilor din Găgăuzia pe fundalul războiului din Ucraina, și din ce se trăgea reticența sovieticilor de a-i recruta pe găgăuzi, dar și pe bulgari în 1944.

„Ambele grupuri etnice erau suspectate de simpatie față de țările lor „mamă”, respectiv Turcia(!) și Bulgaria, ambele considerate aliate ale Germaniei naziste (de fapt Turcia a fost țară neutră până în februarie 1945). De aceea, printr-o decizie a Comitetului de Stat al Apărării de la Moscova din 4 noiembrie 1944, au fost mobilizați la muncă bărbații de la 18 la 55 de ani și femeile de la 18 la 50 de ani - se făcea referire la bulgari, greci și găgăuzii, numiți turci, din RSSM și regiunea Ismail, adică de fapt din Basarabia istorică”, continuă istoricul.

CITIȚI și Ministrul Justiției, despre gestul SFIDĂTOR al Găgăuziei: Decizia Adunării Populare care permite purtarea panglicii negru-oranj în regiune este ILEGALĂ

Igor Cașu a publicat pe pagina sa de Facebook mai multe pagini din monografia satului Congaz, publicată în 2012 la Chișinău de Fiodor Frangu, Petru Furtună și Angela Furtună, unde sunt oferite mai multe detalii despre studiul de caz dedicat participării găgăuzilor din Congaz la cel de-al Doilea Război Mondial, unde nu se defila cu panglica „Sf. Gheorghe”.
























FOTO: Igor Cașu, directorul Agenției Naționale a Arhivelor