Cum a ajuns puternica flotă rusă din Marea Neagră să bată în retragere din cauza atacurilor ucrainene

Marina rusă este pe hârtie a doua ca putere din lume, în mare parte datorită flotei sale de submarine nucleare, însă pare să se fi retras în războiul cu Ucraina, reducându-și dramatic operațiunile din Marea Neagră, scriu analiștii de la Naval News.

O mare parte din nordul Mării Negre este acum de facto o zonă interzisă pentru navele rusești, lucru care a contribuit probabil la decizia de Moscovei de a-și retrage trupele de pe Insula Șerpilor la sfârșitul lunii iunie.

Puține lucruri atestă importanța strategică a acestei insule minuscule aflată la doar 45 de kilometri de coasta României precum faptul că ea a fost atacată și capturată de Flota Mării Negre a Rusiei încă din prima zi a războiului.

Un factor major care a făcut comandamentul militar de la Moscova să ordone retragerea a fost sosirea primelor rachete antinavă Harpoon în Ucraina, acestea fiind promise de Danemarca pentru a ajuta Kievul să deblocheze portul Odesa prin care înainte de izbucnirea războiului tranzitau majoritatea exporturilor de cereale ale țării.

Însă intrarea în peisaj a acestor rachete antinavă de ultimă generație nu ilustrează tabloul complet al succeselor înregistrate de ucraineni în Marea Neagră, acestea fiind cu atât mai remarcabile întrucât, spre deosebire de alte forțe trimise de Moscova împotriva Ucrainei după declanșarea invaziei, Flota Mării Negre a trecut printr-un amplu proces de modernizare în ultimul deceniu.

În primele zile ale războiului declanșat de președintele Vladimir Putin pe 24 februarie, marina rusă domina partea de nord a Mării Negre, între Crimeea și Ucraina.

Flota rusă de la Marea Neagră a capturat rapid Insula Șerpilor și a instituit o blocadă asupra navelor comerciale, existând de asemenea indicii puternice că rușii pregăteau o debarcare lângă Odesa.

Deși un desant pe scară largă nu a avut loc în cele din urmă, navele rusești de debarcare au navigat în „demonstrații” repetate în preajma Odesei. Amenințarea era foarte reală.

Nave de război rusești, inclusiv două fregate din clasa Amiral Grigorovici, patrulau aproape de acest oraș, cel mai important port al Ucrainei. Pe lângă misiunile ocazionale de bombardament și culegere de informații, navele rusești aveau și menirea să îi intimideze pe ucraineni.

Vapoarele militare ale Moscovei, chiar și cele cu apărare limitată, puteau naviga nestingherite și au fost văzute nu o dată de pe plajele Odesei. Cheia dominației ruse a fost nava sa amiral impunătoare, crucișătorul din clasa „Slava” Moskva.

Operând la aproximativ 30 de mile marine în largul coastei, sistemul de rachete S-300F al Moskvei a oferit o umbrelă de apărare aeriană celorlalte nave și apărătorilor ruși de pe Insula Șerpilor.

Crucișătorul „Moskva” a fost mândria flotei ruse din Marea Neagră (FOTO: Handout / AFP / Profimedia Images)

Întreaga situație s-a schimbat dramatic la mai puțin de două luni de la începutul războiului, pe 13 aprilie. Două rachete antinavă Neptune fabricate în Ucraina au lovit Moskva după ce au fost lansate de pe uscat.

Printr-o combinație de factori, incluzând probabil ceva ghinion și unele lacune de antrenament, nava s-a scufundat a doua zi.

Analiștii de la Naval News notează că scufundarea Moskvei va fi un studiu de caz în academiile navale pentru ani la rândul. O navă care, pe hârtie, avea o apărare antirachetă (ASMD) respectabilă, a fost luată cu totul prin surpindere. David îl învinsese pe Goliat.

Dar impactul a fost mai mare decât pierderea unei singure nave. Într-o singură clipă, scufundarea Moskvei a distrus sentimentul de invulnerabilitate al marinei ruse.

Flota Mării Negre a devenit imediat mai reticentă față de asumarea unor riscuri. Incursiunile mai aproape de coastă au continuat, posibil pentru a transmite mesajul că Rusia nu se teme, dar tiparul s-a schimbat.

Zonele obișnuite de patrulare s-au contractat, deplasându-se în general spre malul Crimeei și mai în nordul Mării Negre, în timp ce Ucraina a constatat că faimoasele drone Bayraktar TB2 ar putea fi folosite împotriva trupelor de pe Insula Șerpilor.

Rușii au încercat să fortifice puternic Insula Șerpilor (Imagine din satelit realizată de sistemul „Planet”)

Rușii au constatat la rândul lor că apărarea antiaeriană de pe insulă, alcătuită din puternicele sisteme Tor și Pantsir, nu putea ține la distanță dronele de fabricație turcească.

Ucrainenii au început să lanseze atacuri repetate și din ce în ce mai îndrăznețe împotriva pozițiilor de pe Insula Șerpilor, reușind inclusiv să lovească un elicopter rusesc exact când încerca să descarce trupe.

Însă cea mai importantă lovitură lovitură reușită de ucraineni a fost cea împotriva unei nave de desant, scufundarea acesteia blocând accesul pe insulă până când a putut fi salvată.

Ucrainenii au descoperit de asemenea că dronele Bayraktar TB2 pot fi folosite și pentru misiuni de recunoaștere în sprijinul unor arme mai puternice. Începând cu luna mai, au început să apară primele informații că rachetele antinavă Harpoon promise de Danemarca ar fi ajuns în Ucraina.

Acestea au fost simțite din plin de Flota Mării Negre pe 17 iunie când o navă de sprijin valoroasă, remorcherul Vasiliy Bekh, s-a scufundat după ce a fost lovită cu două rachete Harpoon, în ciuda faptului că avea un sistem antiaerian Tor legat de puntea sa.

Pe 20 iunie, ucrainenii au folosit din nou rachete Harpoon pentru a lovi platforme de foraj rusești din Marea Neagră despre care susțineau că au fost militarizate și folosite pentru supraveghere de forțele armate ruse.

Navele Flotei Mării Negre au devenit și mai precaute iar linia de aprovizionare către Insula Șerpilor a fost și mai încordată. Loviturile ucrainene cu drone și atacurile cu rachete începeau să uzeze apărarea în timp ce rachetele Harpoon au ținut la distanță rezervele vitale.

Rusia a abandonat în cele din urmă Insula Șerpilor pe 30 iunie, în pofida poveștilor despre faptele de eroism care circulau pe platformele social media rusești la momentul respectiv.

A fost o victorie pentru sistemele de artilerie folosite pentru a bombarda insula expusă. Dar a fost o victorie și pentru rachetele Harpoon care au făcut aprovizionarea trupelor rusești atât de riscantă.

Rachetă anti-navă Harpoon (FOTO: DVIDS)

Marina rusă navighează în prezent mult mai puțin în Marea Neagră iar zonele de patrulare tind să fie departe de coasta ucraineană.

Navele amfibii sunt ținute din ce în ce mai mult în port în timp ce operațiunile ofensive sunt limitate la lansări de rachete de croazieră, adesea chiar din afara portului de origine, de pe submarine.

Este posibil ca submarinele să poată opera mai în siguranță în apropierea coastei ucrainene, care a început să fie evitată inclusiv de puternicele fregate din clasa Amiral Grigorovici.

Pe de altă parte, Rusia încă impune o blocadă efectivă asupra porturilor ucrainene cu ajutorul corvetelor înarmate cu rachete și bărcilor de patrulare care operează mult mai la sud, aproape de România.

Nu ar trebui să credem că flota rușilor din Marea Neagră nu este una puternică. Dar amenințarea reprezentată de rachetele Harpoon și alte sisteme a împins-o într-un rol aproape pasiv, notează Naval News.