Cine este Dmitri Kozak, oficialul rus care vine de urgență la Chișinău

Președintele R. Moldova Maia Sandu a anunțat pentru astăzi o întâlnire cu șeful adjunct al administrației Președinției Federației Ruse, Dmitri Kozak, care întreprinde o vizită de lucru la Chișinău.

Fără a oferi multe detalii, șefa statului a precizat marți, într-o conferință de presă susținută la Președinție, că la întrevedere vor participa, de asemenea, vicepremierul, ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, Nicu Popescu, dar și vicepremierul pentru Reintegrare, Vladislav Kulminski.

Vizita oficialului rus a fost anunțată cu doar o zi înainte de către Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene de la Chișinău.

CITIȚI și ADEVĂRATUL SCOP al vizitei lui Kozak la Chișinău. Nicolae Negru: „Kozak a urzit un nou plan, similar celui din 2003… Moscova vrea să oprească „deriva” Republicii Moldova din „sfera de influență” a Rusiei spre UE și România”

Cine este Dmitri Kozak?

Născut în Ucraina sovietică, în 1958, Kozak a slujit între 1976 și 1978 în celebrele forțe speciale, Spețnaz, ale serviciului de informații militare al Moscovei, GRU. Absolvent al facultății de Drept din Leningrad, actualul Sankt Petersburg, el l-a cunoscut acolo pe actualul președinte Vladimir Putin, revenit în orașul natal după o carieră – calificată de experți drept mediocră - de agent KGB în fosta Germanie de Est, satelitul URSS, și i-a devenit unul dintre cei mai apropiați aliați. În siajul lui Putin, s-a mutat la Moscova și a fost numit numărul doi al administrației prezidențiale, scrie veridica.ro.

În 2003, Kozak a fost pricipalul promotor al unui așa-numit plan de pace între Chișinău și regiunea separatistă pro-rusă Transnistria (est), ieșită, de facto, de sub controlul autorităților centrale în 1992, după un conflict armat soldat cu sute de morți și tranșat odată cu intervenția trupelor Moscovei de partea rebelilor. Cunoscut drept memorandumul sau planul Kozak, textul prevedea, în esență, paralizarea deciziilor Chișinăului, prin acordarea de prerogative sporite separatiștilor.

Astfel, Parlamentul Republicii Moldova urma să devină bicameral, iar camera inferioară ar fi fost aleasă prin reprezentarea proporțională a malurilor drept și stâng al Nistrului. Senatul, în schimb, ar fi avut 13 membri aleși de camera inferioară, 9 veniți din Transnistria și 4 din Găgăuzia (sud) turcofonă și filorusă. Transnistrenii și găgăuzii ar fi avut aceeași pondere politică cu Chișinăul, deși doar 14% din populația republicii locuiește peste Nistru și nici patru procente în Găgăuzia.

Uriașele manifestații de protest din republică față de această pretinsă cale de soluționare a conflictului transnistrean l-au speriat până și pe șeful statului de atunci, comunistul filorus Vladimir Voronin, care a refuzat să semneze planul Kozak.