Ce ne aşteaptă până la iarnă, cât va mai dura pandemia şi ce a schimbat ea? Gazele naturale se îndreaptă spre cele mai mari preţuri din ultimii 13 ani. Preţurile alimentelor au început să crească odată cu relansarea economiei

Pentru oricine speră că pandemia se va termina până la anul sau în următoarele şase luni, oamenii de ştiinţă şi experţii în sănătate au doar veşti rele. Până când noul coronavirus va înceta să mai fie o pandemie, aproape toată lumea va fi fie vaccinată, fie va fi trecut prin boală sau amândouă, după cum scrie Bloomberg, transmite zf.ro.

Însă până atunci va fi o iarnă scumpă. Iar cu timpul cicatricile lăsate în urmă în economia mondială de către coronavirus vor deveni mai evidente. Una este tendinţa corporaţiilor de a inversa mondializarea şi de a regionaliza lanţurile de producţie, acolo unde se poate. Acest lucru ar însemna mai multă bătaie de cap cu penuria de forţă de muncă şi preţuri mai mari. Şi poate şi un gram în plus de protecţionism.

În aşteptarea iernii, guvernele şi oamenii gospodari îşi fac rezerve de combustibil, lemn în economiile emergente, gaze în majoritatea ţărilor. Lemnul, chiar şi cel pentru ars în sobă, s-a scumpit odată cu creşterile de preţuri ale materialelor de construcţii. Însă în SUA şi Canada, unde se duce o mare parte din lemnul pentru construcţii exploatat în Europa, preţurile au început s-o ia în jos atât de repede încât unele fabrici de procesare au fost nevoite să reducă producţia. Unii analişti cred că pe continentul nord-american lemnul pentru construcţii se va ieftini până la nivelurile de dinainte de criză într-un an.

Piaţa europeană probabil că va urma aceeaşi traiectorie. Analiştii de la ING prognozează că preţurile materialelor de construcţii vor rămâne ridicate până cel puţin la mijlocul anului viitor. Materiale de construcţii mai scumpe înseamnă şi locuinţe mai scumpe şi, inevitabil, chirii mai mari. La acestea s-ar adăuga şi întreţinerea mai scumpă.

Gazele naturale se îndreaptă spre cele mai mari preţuri din ultimii 13 ani, scrie CNBC. Aceasta în SUA, care exportă acest tip de combustibil. Pentru Europa, o serie de analize avertizează asupra unui şoc pe piaţa energiei. Gazele sunt folosite în Europa pentru a face tranziţia de la energia poluantă, obţinută prin arderea cărbunelui, la cea verde. Însă cele mai multe state membre ale UE sunt dependente de importurile din alte ţări, cum ar fi Rusia, Norvegia, Azerbaidjan şi ţări nord-africane.

Din cauza boomului cererii care a venit odată cu relansarea economică din pandemie, preţurile spot ale gazelor naturale pentru Europa sunt de cinci ori mai mari decât erau acum un an. La explozia cotaţiilor contribuie şi refuzul sau imposibilitatea, Rusiei de a majora livrările. Rusia este principalul furnizor. Dacă iarnă va fi deosebit de rece sau de lungă, preţurile, deja uriaşe, se vor mări şi mai mult, arată The Wall Street Journal. Iar odată cu gazele se va scumpi toată energia. Dar poate până la urmă ruşii vor exporta mai mult, ori vântul va fi favorabil energiei eoliene. Sau poate iarna va fi mai blândă ca de obicei.

Rezervele europene de gaze sunt la 70% din capacitate, sub cota normală pentru această perioadă. Când energia se scumpeşte, se scumpeşte tot, inclusiv mâncarea. Preţurile alimentelor au început să crească odată cu relansarea economiei, dar la acest lucru au contribuit şi condiţiile meteo nefavorabile agriculturii, cum ar fi seceta. Marii producători de cereale, printre care Rusia, sunt în plin sezon de recoltare, însă cu toate acestea piaţa nu are suficientă ofertă. Chiar şi în Rusia preţul grâului a crescut.

În aceste condiţii, Italia se pregăteşte de inflaţie la paste, adică specialităţi italiene pe bază de făină, mai scumpe. Italia este cel mai mare importator de grâu din UE. S&P Global estimează că în Franţa, de asemenea un mare importator de cereale, pastele se vor scumpi cu 10-20%. Veştile nu sunt bune nici pentru naţiunile care mănâncă multă pâine. Pe de altă parte, răspândirea pestei porcine în UE va limita exporturile de carne de porc în afara Uniunii, ceea ce va crea surplus de producţie şi preţuri mai mici.

Odată cu pandemia a crescut şi cererea pentru produse electrocasnice şi electronice. Dacă la aceasta se adaugă şi perturbările în lanţurile de aprovizionare create de penuria de cipuri şi de containere de transport, se creează premisele pentru scumpiri. Preţurile mai mari s-ar putea să nu fie prea evidente, însă, spun analiştii, este probabil că promoţiile să fie mai puţin impresionante. Criza de semiconductoare, de cipuri, afectează semnificativ acum producţia de autovehicule. Ola Kallenius, preşedintele Daimler, un mare producător auto german, crede că problema va persista şi în 2022, posibil şi în 2023. Scott Price, preşedintele UPS International, o subsidiară a uneia dintre cele mai mari companii de curierat din lume, a avertizat că actualele întreruperi de pe lanţurile de aprovizionare vor face ca operaţiunile de producţie şi asamblare să devină mai regionale, scrie Financial Times. Acest lucru se traduce prin cicatrici de durată lăsate în globalizare de multinaţionalele care fug acum de lanţurile de aprovizionare supratensionate.

Price se aşteaptă ca fabricile din Asia, care de obicei produc bunuri pentru vânzare în Vest, să se reorienteze către pieţele regionale. Acest lucru va fi evident în 5-10 ani. Rămâne, de asemenea, problema datoriilor cu care s-a făcut relansarea economică şi prin care sunt asigurate în prezent de către state veniturile afacerilor şi salariaţilor loviţi de pandemie. De obicei, datoriile sunt suportate de generaţiile viitoare. Când se va termina pandemia? Poate când 95% din populaţie va deveni imună, prin boală sau prin vaccinare. De aceea, campaniile de imunizare sunt esenţiale. Şi tot de aceea pandemia va dura mai mult în unele state şi mai puţin în altele.