La 7 mai 2009, la Praga, Uniunea Europeană a lansat Parteneriatul Estic – proiect instituțional care se referă la vecinii post-sovietici de la estul frontierelor UE. Scopul major al Parteneriatului Estic este scoaterea celor șase state post-sovietice de la periferiile Europei din meandrele tranziției spre democrație. Conducerea comunistă a Republicii Moldova de atunci s-a arătat reticentă la inițiativa Bruxellesului, mai degrabă criticând-o, decât susținând-o. La momentul respectiv, liderul comuniștilor, Vladimir Voronin, a numit Parteneriatul Estic drept un CSI 2.
După alegerile parlamentare din 29 iulie 2009, nouă guvernare venită la cârma Republicii Moldova și-a propus drept scop major apropierea Moldovei, prin intermediul mecanismelor instituționale ale Parteneriatului Estic, de Uniunea Europeană. Indiscutabil, scopul actualului ciclu politic, demarat după 29 iulie 2009, a fost realizat. Ceea ce mulți considerau drept o utopie în 2009, 2010, 2011, 2012 și chiar în 20013 s-a produs – Republica Moldova este stat asociat al Uniunii Europene, cetățenii moldoveni circulă liber în spațiul comunitar, iar mărfurile moldovenești au primit acces liber pe piața europeană. Dacă la începutul anului 2009 o parte din cetățenii Republicii Moldova se rugau ca statul nostru să aibă semnat cu România Acordul privind micul trafic de frontieră, atunci astăzi nimeni nici nu-și mai amintește de acest document.
La 30 noiembrie 2014, în Republica Moldova se finisează ciclul politic început la 29 iulie 2009. După 30 noiembrie, Republica Moldova va intra într-un nou ciclu politic. Realizările obținute de guvernările de la Chișinău între anii 2009-2014 reprezintă doar începutul procesului de europenizare și modernizare a Republicii Moldova, a cărui finalitate logică trebuie să fie integrarea celui de-al doilea stat românesc în Uniunea Europeană. Pentru aceasta este nevoie de continuitate. Dacă ne uităm la experiența statelor din Europa Centrală și de Sud-Est care au devenit membre ale UE, atunci deducem următorul traseu cu trei repere majore – asociere, țară-candidat și integrare.
Între anii 2009-2014, primul obiectiv – asocierea – a fost atins de către Republica Moldova. Logic, pentru ciclul politic 2014-2018 urmează să obținem statutul de țară-candidat la aderare la UE. Poate sună prea tare, dar acest obiectiv este unul perfect realizabil. Republica Moldova trebuie să intensifice și aprofundeze reformarea domeniilor prevăzute în Acordul de Asociere, semnat de statul nostru cu UE la 27 iunie.
Alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 vor fi un adevărat referendum pentru vectorul de dezvoltare a Republicii Moldova. Din păcate, populația teritoriului dintre Prut și Nistru este încă divizată la mai multe aspecte, inclusiv și privind vectorul de dezvoltare a țării. Este foarte important ca partidele proeuropene din Republica Moldova să vină în campania electorală „păstrându-și rândurile”, cu angajamente clare în fața populației.
Din cele trei mari partide proeuropene – PDM, PLDM și PL – din Republicii Moldova, deocamdată doar PLDM a venit cu plan explicit de europenizare și modernizare a țării, cu un reper cronologic clar fixat de integrare a Moldovei în UE – anul 2020. La moment, PDM este mai mult preocupat de procesele politice interioare de stabilire a listei electorale, iar PL, probabil, este în pregătirea apropiatului congres al partidului,la care și urmează a fi fixate obiectivele politice ale formațiunii la și după alegeri.
În Republica Moldova, partidele politice nu au mers pe calea partidelor de peste Prut, care au adoptat Declarația de la Snagov, un document care atesta acordul tuturor formațiunilor politice ca România să meargă pe calea integrării europene. Dar, cel puțin, partidele proeuropene din Moldova, înainte de alegeri, ar trebui să vină cu o declarație comună prin care își asumă angajamentul de a continua parcursul european după alegerile parlamentare din 30 noiembrie, totodată stabilind următorul obiectiv major pentru viitorul ciclu politic – obținerea statutului de țară-candidat.
În ceea ce privește Planul 2020 al PLDM, el nu este un plan exhaustiv care prevede detaliile procesului de modernizare a Republicii Moldova. Dar acest plan este primul înaintat de o formațiune politică moldovenească care precizează modalitatea abordării problemei modernizării și fixează reperele cronologice ale integrării europene a Republicii Moldova – în 2016 obținerea statului de țară-candidat la aderare, în 2020 integrarea Moldovei în UE.
La noi, în spațiul dintre Prut și Nistru, integrarea europeană a fost folosită de către mulți drept o retorică politică frumoasă, dar și cu foarte mult populism. În anul 2014, după cinci ani de guvernări proeuropene la Chișinău, parcursul Republicii Moldova a căpătat contur real. Este deja timpul ca formațiunile politice moldovenești, cel puțin cele proeuropene, la aceste alegeri parlamentare, să vină în fața oamenilor cu planuri clare, bine articulate, de integrare europeană a statului nostru. Cum s-ar spune – de la vorbe (abstracte) la fapte (reale).
Comentariu publicat pe www.politicon.md
Ion Tăbârţă 
Leave a comment