Geopolitica lui Formuzal – bașcan al întregului Bugeac

După disoluția Uniunii Sovietice, Rusia, în calitate de succesoare a acesteia, „a moștenit” și teritoriile separatiste inițiate de fostul centru unional. Din cele două focare separatiste provocate pe teritoriul Moldovei – transnistrean și găgăuz – Moscova la susținut și alimentat doar pe cel din stânga Nistrului. La separatismul din sudul Republicii Moldova, autoritățile de la Kremlin au renunțat la începutul anilor ’90 ai secolului trecut, evaluându-l drept unul nerentabil. Dacă (deși istoria contrafactuală nu există, iar istoricii nu operează cu noțiunea dacă) am admite că Republica Moldova ar fi avut ieșire la mare (Basarabia de Sud ar fi fost în componența Moldovei), atunci, la sigur, astăzi am fi avut un teritoriu separatist și la sudul țării, similar celui transnistrean.

După ce, la 23 decembrie 1994, Chișinăul a acordat statutul de autonomie teritorial-culturală enclavei separatiste găgăuze, autoproclamată la 19 august 1990, Comratul s-a întors sub controlul constituțional al Republicii Moldova. Cu toate acestea, în toți acești ani, relația Chișinău-Comrat a fost una plină de controverse. Acordându-le găgăuzilor autonomie teritorial-culturală, prin „Legea despre statutul legal special al Găgăuziei”, Chișinăul a făcut foarte puține pentru a derusifica această minoritate etnică și a o integra în societatea moldovenească. La rândul său, Comratul s-a arătat nemulțumit de statutul său în ocupat în structura ierarhică a statului moldovenesc, orientându-se preponderent spre Rusia și a avut o relație naturală mai firească cu Tiraspolul decât cu Chișinăul (spre exemplu, liderii de la Comrat au participat constant la celebrările așa-zisei independențe de la Tiraspol și mai puțin – la sărbătorile naționale de la Chișinău).

Timp de aproape 20 de ani, Rusia a folosit pârghia transnistreană pentru a menține Republica Moldova în câmpul său de gravitație. După anul 2009, separatismul transnistrean nu a mai fost o piedică pentru apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană. Pentru a stopa parcursul european al Chișinăului, Moscova a recurs şi la utilizarea altor pârghii de presiune asupra Moldovei decât cea transnistreană – economică, energetică etc. Totodată, Kremlinul a decis să extindă pârghia separatismului în dreapta Nistrului, încercând să resusciteze separatismul găgăuz, abandonat cu 20 de ani în urmă, și de al provoca pe cel bulgăresc.

Unele forțe de la Comrat au reacționat imediat la provocările Moscovei, încercând unilateral să autodefinească statutul UTA Găgăuzia în cadrul statului moldovenesc, astfel exprimând toate frustrările Comratului acumulate în relația cu Chişinăul timp de 20 de ani. În noiembrie 2013, Adunarea Populară a Găgăuziei a decis organizarea, fără acordul Comisiei Electorale Centrale, iar la data de 2 februarie 2014 a unui referendum local (de fapt referendumuri) cu caracter consultativ, care presupunea dreptul cetățenilor din autonomia găgăuză de a se pronunța asupra vectorului de politică externă a Republicii Moldova, care ar reieși, după părerea deputaților de la Comrat, din dreptul lor la autodeterminare, pe care îl au în conformitate cu legea din 1994.

Procuratura Generală a anunțat intentarea unui dosar penal pentru organizarea referendumului în UTA Găgăuzia, considerat unul ilegal, iar Judecătoria Comrat a invalidat decizia Adunării Populare decizând că legislativul local nu are astfel de competențe. Cu toate acestea, deputaţii Adunării Populare, în frunte cu bașcanul, sfidând autoritățile centrale de la Chișinău, au perseverat în intenția lor şi au hotărât organizarea referendumului în UTA Găgăuzia.

La începutul anului 2014, ambasadorul rus în Republica Moldova, Farit Muhametşin, a anunțat că locuitorii UTA Găgăuzia și ai raionului Taraclia vor avea parte de o atenție specială din partea Moscovei. Evenimentele din Ucraina a sporit importanța geostrategică a separatismului din sudul Moldovei. După anexarea Crimeei, separatismul găgăuz, în conformitate cu planurile Kremlinului, trebuie să contribuie din plin la crearea Novorossiei, care presupune conexiunea Donețk-Crimeea-Transnistria într-o singur centură de lungul litoralului nordic al spațiului pontic.

Cu siguranță, liderilor găgăuzi li s-au făcut foarte multe promisiuni de la Moscova. Pe lângă liderii locali radicali deja tradiționali, gen Burgudji, „s-a prins” în capcana Kremlinului și bașcanul Formuzal. În ultimul an comportamentul bașcanului găgăuz a devenit unul foarte virulent, chiar pe alocuri agresiv la adresa Chișinăului. Pe lângă aspectele obiective (problemele reprezentativității UTA Găgăuziei în instituțiile autorităților centrale) și cele subiective (supărarea lui Formuzal pe PDM pe care-l consideră vinovat în cazul tentativei de demitere a sa) ale nemulțumirilor bașcanului, indiscutabil, activizarea lui împotriva Chișinăului este inspirată de peste hotarele Republicii Moldova.

Imediat după anexarea Crimeei de către Federația Rusă, în mass media a fost „aruncată” informația că Rusia ar fi propus vecinilor Ucrainei împărțirea statului ucrainean. Tot atunci, unii lideri de partide moldovenești cu orientare prorusă, au început să vocifereze ideea că, profitând de actualul context regional, Chișinăul are tot dreptul să revendice unele teritorii istorice moldovenești. Aluzia s-a făcut, în special, la Basarabia de Sud, zonă numită și Bugeac. Este evident că acești lideri au fost „inspirați” în revendicările lor de Moscova.

Cel mai probabil, în planurile strategilor de la Kremlin, raioanele din sudul Republicii Moldova urmează a fi unificate cu cele ale Basarabiei de Sud într-un tot întreg numit Bugeac. Nu este exclus că Moscova i-ar fi promis lui Formuzal, în cazul realizării acestui scenariu, că el va deveni bașcan al întregului Bugeac, nu doar a trei raioane din Republica Moldova. De aici și activizarea împotriva Chişinăului a bașcanului găgăuz.

„Moscova nu crede lacrimilor” și nu prea face daruri gratis. Înainte de a se visa „bașcan” al întregului Bugeac, Formuzal mai bine s-ar uita încă o dată minuțios la componența etnică a Basarabiei de Sud și ar studia istoria ei – comunitatea găgăuză în Basarabia de Sud constituie doar 4% din populație, iar UTA Găgăuzia din Republica Moldova reprezintă o comunitate unică, prin trăsăturile sale etnopolitice, pentru poporul găgăuz.

Din totalul de găgăuzi existenți la moment în lume, aproximativ 150 mii locuiesc în Republica Moldova, 32 mii – Ucraina, Bulgaria – 10 mii, Turcia – 5 mii, Grecia și România câte 3 mii. Mici comunități de găgăuzi mai există și într-un şir de alte state. Așa dar, comunitatea găgăuză s-a păstrat ca entitate definitorie doar în Republica Moldova și, nu în ultimul rând, datorită Moldovei. Bașcanul Formuzal, în loc să fie recunoscător că moldovenii au contribuit cel mai mult la păstrarea identității găgăuze, răspunde prin a acționa împotriva lor.

Alegând între UE, unde drepturile minorităților etnice sunt protejate la maximum, și Rusia, unde popoarele mici niciodată nu au fost stimate, ci doar folosite, bașcanul Formuzal ar trebui să se gândească bine ce-și dorește pentru propriul popor – protejare prin integrarea în Uniunea Europeană sau dispariție prin separatism de tip euroasiatic?

Analiză publicată pe www.politicon.md